„Interesul national” este ca Romania să nu se califice la Europene?

Am înțeles că în numele „interesului național” s-a umplut țara cu doctori care nu stăpânesc nici măcar limba română. Dar poate dă bine la raportări că suntem țara cu cei mai mulți doctori pe cap de locuitor. Am înțeles și că în numele „interesului național” este susținut un premier trimis în judecată pentru fapte de corupție. Dar aici e „onoarea” de tan major a fostei slugi a lui Miron Cozma. La urma urmei poate fi înțeleasă, în numele „interesului național”, încurajarea la cote caraghioase a vagabondajului politic. Dar și aici e vorba – nu-i așa? – de stabilitatea țării prin aburcarea tuturor traseiștilor la ciolan.

Dar un lucru e mai greu de înțeles. Nu e un secret pentru nimeni că Generalul Cașchetă (Puiu Iordănescu) a fost numit selecționerul României la ordinul Generalui Izmană (Gabriel Oprea), comandantul suprem al UNPR. De altfel, cei doi sunt și colegi de partid și binișnițeli imobiliare. Asta, în condițiile în care lingătorul de icoane nu mai antrenase de cam mult timp, devenind și nițel decrepit. Și rezultatele, dar mai ales jocul Naționalei s-au văzut. România a „reușit” cea mai rușinoasă serie de rezultate negative din istorie, neînscriind niciun gol de cinci meciuri, de la un lamentabil 1-0 cu pescarii din Feroe.

Joi seara, culmea penibilului, cei mai buni jucători ai Naționalei au fost portarul Tătărușanu și… arbitrul scoțian Crag Thomson, care n-a acordat finlandezilor un penalty clar plus eliminare la Grigore când scorul era 1-0 pentru oaspeți. Și totul era terminat atunci, dar ne-au scos probabil icoanele molfăite de Cașchetă. Doar golul norocos înscris după minutul 90 mai dă speranțe de calificare din cea mai slabă grupă a preliminariilor. (E drept, asta și din cauza prestației jenante a Greciei.) Așadar, România e în pericol să rateze Campionatul European în detrimentul Ungariei. Poate noi nu știm, dar și aici o fi vorba de „interes național”. Adică să-i ajutăm pe unguri să se califice la un turneu final după o pauză de 30 de ani, ultima calificare a Ungariei fiind la Mondialul din 1986.

Că noi, muritorii de rând, nu prea știm ce se află sub fruntea îngustă a lui „Izmană”. Poate e vorba de politica externă a României. Sau poate vrea să se exindă cu afacerile imobiliare în țara vecină. Sau – cine știe! – mai are niște doctorate de vânzare și vrea să încerce piața maghiară. Altfel nu se explică jocul impardonabil al Naționalei. Și nici faptul că un individ care acum ar trebui să stea la coadă pe brânci la pupatul moaștelor Sfintei Parascheva – circotecă ce se întâmplă chiar în aceste zile – conduce destinele selecționatei României. Și care dacă avea un minim bun simț, își dădea demisia imediat după meci. Dacă ar exista o fărâmă de „interes național”.
P.S. Probabil totuși ne vom califica la Europene. Dar va fi cea mai rușinoasă și nemeritată calificare din istoria Naționalei.