Cum a devenit Timisoara „campus monastiresc”, ca si in parcuri se vorbeste in soapta

Nu e un secret, primarul Nicolae Robu e un fan declarat al cluburilor de noapte. Nici măcar nu a ascuns acest lucru, iar uneori poate fi văzut prin astfel de stabilimente. Când multă lume din zona Stadionului se plângea, în general vara, că nu se poate dormi noaptea din cauza gălăgiei infernale, Robu replica oarecum arogant: „Timișoara nu e campus monastiresc”. E adevărat și asta, dar la fel de adevărat este și faptul că mai sunt și oameni care merg la lucru și au nevoie de odihnă. Nu mai discut aici de harababura totală din domeniul cluburilor, majoritatea dintre ele fiind focare de prostituție, consum de droguri și mai ales evaziune fiscală. Oricine avea un mic spațiu și o sumă de bani nu foarte mare își putea deschide liniștit un club de noapte fără să-l deranjeze cineva nici măcar cu o floare.

A venit însă tragedia Colectiv. Care, să recunoaștem, se putea întâmpla în orice club din Timișoara. Mai ales în cele situate în subsolurile clădirilor din centru, care aduc a adevărate curse de șobolani în cazul unui incendiu. Cluburi care au primit aviz de funcționare (și) de la primărie. Drept dovadă că era debandadă totală în acest domeniu, imediat după fatidica zi de 30 octombrie, mai multe s-au închis singure, fără să mai aștepte controale. Și nu se schimbase nicio lege. Printre acestea, și unul care făcea zgomot în Zona Stadionului. Altele au fost închise de cei de la ISU, care, la fel ca angajații primăriei, n-au avut nicio problemă până atunci. În fine, cele care au mai rămas pe baricade, în cea mai mare parte a lor, au fost amendate sever de cei de la ISU, ITM sau cine s-a mai nimerit. Încet-încet, Timișoara s-a transformat, sub acest aspect, în neagreatul de Robu „campus monastiresc”.

Simțind că i-a trecut glonțul pe la ureche, fiindcă dacă – Doamne ferește! – se întâmpla o tragedie similară Colectiv la Timișoara, avea acum soarta lui Piedone, Robu a trecut în cealaltă extremă. Așa cum se întâmplă la români de obicei. Astfel, că acum primăria cere autorizații ISU și la șaormerii, ceea ce poate că nu e rău. Dar de la brambureala în care au funcționat cluburile sub acordul tacit al primăriei și ISU, acum să se ajungă la covrigării parcă e prea mult.

Fără legătură cu cluburile, dar având conexiuni cu exagerările din ultima vreme, a venit și regulamentul de funcționare a parcurilor. Unul mai mult decât bizar. Astfel, e interzis de acum înainte să ajuți copiii mici să se dea în leagăn, leagăn care nu are voie să facă un unghi mai mare de 80 de grade față de verticală. Acum nu știu cine va veni cu raportorul să măsoare unghiurile. În parc nu ai voie să mănânci, iar copiii având haine cu fermoar au interdicție. Și, bomboană pe colivă, straniul regulament le interzice copiilor să țipe sau să vorbească tare în parc. Adică de la no man’s land-ul care era pe alocuri Timișoara, acum chiar că avem „campus monastiresc”.