Un primar ce-a fost si mai mult decat atat

„Nu dau explicații pentru ce nu am făcut. Nu există lucruri pe care nu le-am făcut din ceea ce ține de mandatul meu. Lumea tot nu vrea să înțeleagă, nici după trei ani, în care le-am explicat de nenumărate ori, că centura, că stadionul, bazinul olimpic, sala polivalentă, acestea nu pot fi făcute de primărie, sunt obiective care sunt în sarcina guvernului. Dar eu m-am angajat sa fac toate diligențele pentru ca ele să se materializeze”, spunea recent edilul Nicolae Robu, sub presiunea momentului ce se apropie, inventarierea realizărilor primarului Robu de pe lista de promisiuni a candidatului Robu. Ruptă sau neruptă din context de ziariștii prieteni ori neprieteni, fraza dezvăluie încă o imprudență a liberalului. „Nu dau explicații pentru ce nu am făcut.” Când începi cu o astfel de afirmație e greu să-ți mai construiești o nouă campanie electorală, dar cu treaba asta nu mă ocup eu, nici deBanat, nici măcar consilierii de imagine ai liberalului, ci Nicolae Robu nemijlocitul.

Despre genul acesta de scuză, cu plasarea responsabilității spre guvernul central, merită vorbit mai pe larg și o vom face mai aproape de alegeri. O idee doar. Dacă stadionul nu e treaba ta, de ce îl promiți? Apoi, de ce ar fi în sarcina guvernului stadionul tău? Da, pentru că PDL și PSD au finanțat așa ceva peste tot, la București, Piatra Neamț, Cluj, Tg. Jiu, Craiova etc. E adevărat, dar la fel de adevărat este și că un stadion municipal poate fi și treaba primarului. Dacă aș purta pălărie, toate pe care le-aș avea în garderobă le-aș ridica în semn de respect spre primarul care arată că poate și singur, în ciuda tuturor nedreptăților de pe lume. Dar să revin la afirmația lui Nicolae Robu, cum că „nu există lucruri pe care nu le-am făcut din ceea ce ține de mandatul meu”.

A făcut echipă de fotbal la mijlocul lui 2012, imediat după alegeri. Cu mintea de acum, poate că era mai inspirat s-o facă altfel, dar trecem de detaliile ce includ „mofturile” tifoseriei. Și atunci, dar și acum, rămân la părerea că Nicolae Robu a fost printre puținii primari care puteau și aveau ca prioritate reaprinderea fotbalului printr-o reacție rapidă, nu una de perspectivă, milenară și foarte morală. Indiscutabil, până la un punct, primarul Robu și-a întâmpinat electoratul cu o realizare. Numai că stilul său exaltat de comunicare a creat un nivel de așteptare mult peste ce poate oferi un club administrat de autoritățile locale într-un timp scurt. „Așadar, spun din nou, TUTUROR, iubitorilor de Poli: ÎMPREUNĂ vom fi ce-am fost și mai mult decât atât! HAI POLI!”, promitea la începuturi Nicolae Robu. Despre asta aș vrea să vorbesc cu primarul liberal. Și nu din cauza rezultatului din meciul cu Dinamo.

Aproape jumătate de an de perplexitate a trecut în administrația locală după ce Curtea de Conturi a avertizat cu privire la presupusele ilegalități în finanțarea cluburilor la care primăria și CJT cotizează anual. Au fost niște greve aproape japoneze ale juriștilor municipalității, care nu mai voiau să semneze avize pentru continuarea finanțării. În fine. La final de octombrie, nu știu de ce așa de târziu, s-a înființat Sport Club Municipal Timișoara. Până la implementarea acestui proiect, baschetul este un capitol compromis, cel puțin pentru ediția aceasta de campionat. Dar probleme sunt și la rugby ori handbal. Cât despre fotbal, acesta nu se află printre secțiile sportive ale noului club municipal. De data asta, din considerente de regulament FRF și UEFA. Probabil că până la termninarea sezonului de toamnă-iarnă se vor găsi soluții legale și pentru fotbal, dar întrebarea rămâne. Vom fi ce-am fost și mai mult dect atât? Cu sau fără Curtea de Conturi.

Suntem pricepuți la toate, dar nu apucăm să deschidem șampania mai niciodată. Da, rugby-ul ne contrazice. Baschetul a avut niște performanțe bune, dar nu cele mai bune, iar fotbalul n-a gustat victoria de a fi campioană nici măcar când Marian Iancu spărgea petrodolarii într-un moft pe Bega. Dacă vrea să se laude cu ce-a făcut în acest mandat, fie și-așa. Deși, luând lista punct cu punct, nu ne ies realizările ca steagurile lui Pristanda. Nu le luăm acum la purecat, pentru că nu vreau să aud cum guvernul nu dă și cum mai mulți aleși locali s-au constituit într-un „grup împotriva Timișoarei”. Atâta îmi doresc: Nicolae Robu să ne spună când „vom fi ce-am fost și mai mult decât atât”. Și dacă nu reușește la fotbal, măcar la celelalte sporturi să facă ce-au reușit cei din Baia Mare, ca să dau numai un exemplu. Să excelăm și noi la ceva, să dăm țării plăcerea de a urmări un sport doar pentru că Timișoara ne reprezintă în competițiile internaționale. Suntem capabili de așa ceva? Sau rămânem ca la anul „să fim ce-am fost și mai mult decât atât”. Adică nu pe locul 10, ci pe 9? Băga-mi-aș!