Senzational! S-a intamplat in Timisoara. Cum s-au intalnit hotul cu prostul

N-aș fi vrut să comentez subiectul Brâncovan și-al hoților de buzunare din simplul motiv că nu am chef de echilibristică. Dacă aș spune că Cristian Brâncovan e o persoană cu mult simț civic (și așa este, rămâne de văzut dacă numai asta îl animă), ar fi sărit lumea pe mine că sunt de o naivitate infantilă. Dacă spuneam că „hoțul strigă hoții”, cum zic alții mai bătrâni, ori că „civicul” ridică suspect de frumos mingi la fileu unor candidați aflați în campania electorală, iarăși ar zice cititorul că sunt bolnav de scenarită. Ba mai mult, aș fi acuzat că din oftică pe ASU Poli – al cărui suflet pragmatic este tânărul Brâncovan – n-aș fi în stare să judec limpede acțiunile de toată isprava ale bravului nostru timișorean. Așa că las să se dospească acest subiect până ce vom vedea la ce porți se oprește domnișorul Cristian. Iar dacă aceste porți sunt doar cele ale tramvaiului ori troleibuzului, zău că îmi voi ridica basca în fața dumnealui.

Până atunci însă aș vrea să vorbesc de răspunsul autorităților în plin scandal al hoților de buzunare. Un scandal care putea la fel de bine să se aprindă și acum o lună, acum un an sau acum șase ani, dar e bine că vorbim despre mizeriile astea umane chiar și în ceasul al doisprezecelea. Ascultându-l pe Robu cum vorbește despre acest fenomen infracțional mi-au trecut frisoane pe șira spinării. Genul ăsta de detașare de infractor l-am mai auzit doar la Antena 3, când Ciuvică și compania găseau scuze tuturor „hoților de buzunare” din Palatul Parlamentului. Că legea nu permite aia, că avocatul poate solicita cealaltă, că judecătorul nu poate da reținere pentru atâta, că flagrantul nu e cu cariocă roz, ci cu cariocă verde fosforescentă… Nu asta voiam să aud de la Nicolae Robu. Că legea e proastă, că nu ai ce să le faci ăstora, că îți trebuie ca polițistul să-l prindă pe hoț cu mâna-n dânsa, că mai ai nevoie de doi martori, că sancțiunea e doar amenda, că camera de filmat nu vede unghiul etc. Încorsetat de atâtea dezavantaje date de democrație, Nicolae Robu trebuia să tacă și să nu facă nimic.

Are consilieri și șefi de poliție locală? Are. Păi lasă-i pe aceștia să facă treaba. În locul lui Nicolae Robu atâta le-aș zice acestora: „Faceți ce credeți că e bine, dar eu nu vreau să știu nimic, vă descurcați”. Degeaba vine edilul liberal să se jure că dumnealui e omul legii, în astfel de cazuri nu mă interesează așa ceva. Aș lăsa lumea de sub mine (că nu primarul trebuie să se ocupe de toate) să facă lucrurile astfel încât hoții să nu se mai ascundă după lege. Aș pune fotografiile hoților în toate mijloacele de transport în comun. A, nu e legal. Și, care e problema? Că doar nu Robu le pune. Cine vine să constate nefăcuta? Poliția Locală, da. Și? E plin orașul de mașini parcate aiurea și poliția locală nu apucă să le vadă pe toate. De ce ar vedea niște postere în tramvaie? În loc să tacă și să se facă că nu vede nimic, Robu se mai bagă în seamă și spune cu gura mare la presă că nu e legal să pui meclele jegoase ale ălora în autobuze. Că ce-o să facă hoțul? O să meargă la CEDO să reclame România și municipiul Timișoara! Hai, dom’le, d-acia!

Eu nu zic să faci faci potere private cu extrema dreaptă și să te faci că plouă când ăștia se pun pe rupt picioare, deși n-aș condamna cu mare sinceritate nici măcar o astfel de practică. Dar măcar chestii minore să tolerezi prin închiderea ochilor. Ce pățeau cei din poliția județeană dacă se făceau că nu-l văd și nu-l aud pe Brâncovan cu portavocea la sediul lor din Take Ionescu? Nimic. Ar fi fost rezonabili. Ba chiar l-aș fi chemat la o cafea după program, să-i mai dea alte poze din baza de date, să le ofere la „feisbuciști” să se joace cu ele prin tramvaie. Nu, la noi se aplică legea la sânge exact acolo unde populația are frustrări maxime, iar în alte părți, deloc. Pentru asta însă îți trebuie cap cu care să judeci și un marketing de bun simț al așteptărilor urbei. Nu, la noi te plângi că legea nu-ți dă voie să faci aia și aia, că o persoană civilă nu este atât de expusă ca un polițist în misiune, iar când acea persoană civilă apare, face ce nu poți face tu, atunci sari pe el să-l amendezi. Să râdă toate media centrală de noi și să se frece pe mâini hoții de buzunare. Chiar că s-au întâlnit hoțul cu prostul.