Maretia marelui part

96 de fântâni stradale va avea Timișoara, din care 12 vor fi făcute de primarul Nicolae Robu. Nu de meșteri ce forează puțuri, nu de vreo firmă plătită din ban public, nu de vreun personal tehnic din Primăria Timișoara, nici de vreun șef de direcție municipală ori de viceprimarul Dan Diaconu, ci exact de Nicolae Robu. Parcă-l văd pe „fanaticul muncii” cum stă cu creionul după ureche, cu șublerul la buzunarul halatului, întins pe spate pe vreun carton ud să regleze dumnealui presiunea la pompa edilitar gospodărească. La fel cum celelalte 84 au fost făcute cu mânuța lui de primarul Gheorghe Ciuhandu, la vremea mandatelor dumnealui, multe la număr, fără să-l deranjeze vreo clipă această onanie cu asumarea ca mărețe realizări a tuturor nimicurilor din viața unui oraș.

Tare dobitoc trebuie să fii ca alegător, ca atunci când te adapi ca vita să conteze ce vezi sub ochi la acel moment. Stai și bei, bei și stai, meditezi și bei, bei și meditezi, iar pe final, când o iei încet spre casă te decizi ca peste trei ani și opt luni, la viitorul scrutin, vei vota cu „ctitorul”, din reflex, precum antilopa de Serengeti, care vine an de an să bea apă sub ochii crocodilului. Din acest motiv, n-aș vrea să-i fac proces de intenție primarului Robu, imaginându-mi că pe viitoarele 12 fântâni vor apărea plăcuțe pe care să stea scris numele edilului liberal. Dar nici nu pot să bag mâna-n foc că nu va fi așa, de vreme ce unii funcționari s-au grăbit să-i lase numele gravat chiar pe fântânile făcute în vremea antecesorului său Ciuhandu, de-a trebuit să vină PSD Timișoara cu o reparație de zile mari taman în campania electorală.

La urma urmelor, ce e așa de senzațional în a fora fântâni? E ca și cum ai lăsa ceva în urma ta, pesemne. Dacă faci un semafor nou, o toaletă ecologică, un trotuar asfaltat… ce, Pasajul Jiul va avea încrustat numele primarului ca al fetei de măritat pe calcanul caselor din Banat? Parcă nu-ți vine să pui plăcuța cu „primar Gheorghe Ciuhandu”, „primar Nicolae Robu” sau „primar Alfred Simonis” pe un capac de canal, dar cum faci o fântână, gata ctitoria, ca și cum om ești dacă ai plantat o copac, ai făcut un copil și ai forat 84 fântâni la viața ta. Poate că genul ăsta de pupincurism venit din partea funcționarilor nu a fost adus la cunoștința edilului la momentul ridicării acelei fântâni, dar nu mai ai scuze când trec mandate, ani, luni și presa te avertizează, iar tu te complaci într-o astfel de mascaradă.

Despre un primar care se lasă imortalizat pe o fântână de cartier nu m-ar mira să aud că scrie cu briceagul „Gheorghe+Miuț N.=Love” în Capela Sixtină sau „Lae &Titu=AC Recaș nu e Poli” pe albastrul de Voroneț. E o obsesie să spui tot ce faci. Nicolae Robu vorbea, la un moment dat, despre mania asta de a scrie pe panouri publicitare câte milioane de flori a sădit dumnealui, arătând că, de fapt, nu e nicio minciună în treaba asta. Asta a făcut omul, iar adevărul nu poate decât să supere adversarul politic. Dacă-i așa, domnilor primari, haideți să nu mai facem pereți despărțitori la toalete.