Cu Ciolos sau fara Ciolos – principala miza a alegerilor

Odată cu depunerea listelor de candidați, se poate spune că partidele au intrat pe linia dreaptă dinaintea alegerilor parlamentare din 11 decembrie. Cu toate că oficial nu a început campania electorală, de facto aceasta e toi. Principalele mesaje transmise de competitori se cam știu, astfel că n-ar trebui să ne așteptăm la mari surprzie din punctul de vedere al comunicării politice. Eventual la câteva varațiuni pe aceeași temă. În condițiile în care, pentru prima dată în istorie, PSD nu propune un candidat la funcția de premier înainte de alegeri, personalizarea campaniei se învârte în jurul unui singur personaj: Dacian Coloș. Iar din acest punct de vedere lucrurile s-au simplificat enorm, conturându-se două mari tabere.
Avem astfel pe deoparte, adversarii lui Cioloș, respectiv alianța formată între PSD și ALDE. Prin mesajul pe care-l trimite Traian Băsescu în ultimul timp, e clar că și PMP s-a poziționat clar în această tabără. De celalată parte, avem cele două partide care și-au anunțat sprijinul pentru premier, respectiv PNL și USR. De fapt mai corect spus este că nu PNL și USR îl sprijină pe Cioloș, ci, în lipsa unor personalități puternice, cele două formațiuni încearcă să transfere asupra lor imaginea tot mai bună a premierului. Și, ca de obicei, mai avem UDMR-ul care stă la cotitură, urmând să se alăture taberei câștigătoare. Vorba bancului: „De ce se organizează alegeri în România? Ca să știe UDMR-ul cu cine guvernează.”.
Teme de campanie? Se știe, PSD și aliații au plusat de ceva vreme pe cartea naționalismului, revenirea la „nouăzecistul” „nu ne vindem țara”. Mai nou, aceeași tabără a profitat de hărmălaia făcută de așa numita Asociație Familia Tradițională, poziționându-se puternic pe curentul de fanatism, chiar obscurantism religios al respectivei organizații. Ocazie cu care, evident, ne va scăpa de homosexualii aduși din „putredul Occident” de Iohannis și Cioloș. În replică, de cealaltă parte, se vorbește tot mai mult de „teleormanizarea” României cu trimitere directă la Liviu Drgnea, fostul baron al unuia dintre cele mai sărace și înapoiate județe din România. De fapt aici e lupta între „bruxellizarea” României și „teleormanizarea” ei. Între „patriotarzii” care vor să ne apere de valorile nocive ale Occidentului și „vânduții”, „sorosienii” care vor să pună România pe tava Bruxelles-ului. Între cei care vor să mențină actualul sistem profund corupt care a sărăcit România în ultimii 26 de ani și cei care vor o schimbare de fond. Nu în ultimul rând între cei care vor o Justiție controlată de partide și cei care vor o Justiție liberă.
Aparent pare ușor de ales, dar nu e deloc așa. Există mulți români pentru care modelul Teleorman nu este deloc de lepădat. Adică, să stai toată ziua în birt, iar ajutorul social să curgă fără să faci nimic, nu-i de colo. Atâta timp cât mai există fraieri să muncească pentru alții. Și încă ceva. Poate mulți ar înțelege din cele mai sus o susținere plenară pentru PNL, dar nu e. Doar conjuctura i-a făcut pe liberali să se alăture lui Cioloș. De fapt, în marea lor majoritate, și cei din PNL sunt la fel de apărători ai infractorilor precum Tăriceanu, patriotarzi de ziua a șaptea precum Dragnea, mincinoși și penali ca Ponta, ipocriți ca Băsescu. Dar pur și simplu sunt obligați să se încoloneze în spatele lui Cioloș, fiindcă altfel n-ar mai reprezenta nimic. Vorba lui CTP, fără Cioloș, marele PNL ar fi doar o biată PeNeLina Gorghiu.