Daca tot incepusera sa mearga lucrurile bine la Poli, de ce n-ar continua ele prost?

Cu trei victorii consecutive, din care două în deplasare, Poli traversează cea mai fastă perioadă din ultimii ani. Dacă în urmă cu puțin timp, aproape nimeni nu dădea echipei vreo șansă de salvare de la retrogradare, acum încep să renască speranțele. Dacă ar conta doar rezultatele de pe teren, Poli ar fi acum pe locul 10, unul care ar da mari speranțe pentru retur, dar mai ales pentru play-out. Da, mulți vor spune că Poli a beneficiat și de noroc în ultimele două jocuri, poate chiar și de un arbitraj prietenos. Numai că și norocul face parte din joc. Ca să nu mai spun că, nu de puține ori, Poli a avut și mult ghinion. La fel, nu puține au fost partidele în care „fluierașii” ne-au dezavantajat în mod clar. Iar în fotbal, precum în natură, există o lege a compensațiilor,

Dincolo însă de rezultatele pozitive, trebuie remarcat jocul tot mai bun făcut de poliști. Poli arată acum ca o echipă închegată, cu o apărare solidă pe de-o parte și un atac care pune probleme mari defensivelor adverse, pe de altă parte. E clar că nu mai vedem acel joc dezlânat, de neînțeles, în care Poli nu juca nici ofensiv, nici defensiv, ci total aiurea. Principalul merit al acestei transformări aproape miraculoase îi revine cu certitudine antrenorului Ionuț Popa. Considerat de mulți, inclusiv de subsemnatul (mea culpa!), un antrenor expirat, nea „Popică” a demonstrat că mai are un cuvânt de spus. Și totul pe fondul unei oarecare ostilități din partea conducerii clubului. Conducere ce deja negociase, înaintea meciului de la Iași, venirea lui Ionel Ganea pe banca tehnică. (Iar „Ganezul” nu s-a sfiit să contacteze unii fotbaliști, în timp ce Popa mai era antrenor.) În fine, o conducere care n-are niciun merit pentru parcusrul bun din ultimele meciuri.

Numai că acest parcurs are acum și un revers al medaliei, desprins parcă din legile lui Murphy. Adică dacă tot a început ca lucrurile să meargă bine, de ce n-am face ceva ca să continue prost? Profitând așadar de perioada fastă, cei din conducerea clubului (Sorin Drăgoi în acte, Radu Birlică de facto) au făcut o mișcare mai greu de înțeles. E vorba de aducerea lui Adrian Neaga pe post de manager sportiv în locul lui Ioan Miculaș. Ce-l recomandă pe Neaga pe un post administrativ la Poli? Evident, nimic. De cariera de fotbalist, e drept talentat, a lui Neaga puțini își amintesc mai multe decât despre un scandal de dopaj. Ca antrenor, Neaga a trecut pe la AS Bascov, Atletic Bradu, Urban Titu, Sebiș și înapoi la Bradu. Echipe numai una și una. Ca să fac o comparație, e cum ai aduce citymanager la Primăria Timișoara pe șoferul primăriei din Găvojdia. Dacă s-a considerat că acest post e o sinecură, de ce n-a fost adus un timișorean? Chiar nu mai avem pe aici foste glorii ale lui Poli care să poată să îmbrace costumul de manager? Evident că există.

De ce Neaga? Fiindcă Drăgoi și Birlică nu vin cu o explicație plauzibilă, mă încumet să dau trei variante de răspuns. 1. Prin aducerea acestuia se pune presiune pe Ionuț Popa, un antrenor rebel și cu coloană, care refuză să se îndoaie în fața unui alde Birlică. Un șir de rezultate slabe l-ar putea aduce pe antrenorul de liga a III-a Rică Neaga, principal la Poli. 2. Neaga a fost adus ca să întărească tabăra Birlică din club, știut fiind faptul că la Poli încă sunt tot felul de găști care își dispută supremația. 3. În condițiile în care se refac zonele de putere din fotbalul românesc, prin venirea lui Rică Neaga, Poli va intra sub influența unei mahalagioaice care și-a anunțat deja candidatura la șefia FRF. Din toate acestea variante, poate fi una corectă, două sau… chiar toate trei.