Robert Kristof: I-as spune primarului Robu sa nu mai aiba incredere in toata lumea

La 26 de ani neîmpliniți, Robert Kristof este al doilea administrator public din istoria Timișoarei. Nu se teme să semneze acte și să ia decizii, pentru că, spune el, este foarte meticulos în ceea ce face. Peste 10 ani se vede cadru universitar și are și un sfat pentru primarul Nicolae Robu, a cărui „pilă” spune clar că nu este, deși e conștient că acest zvon este, pentru mulți, o certitudine.

Crezi că ești persoana potrivită pentru a fi city manager? S-a speculat că ești foarte tânăr și că, în plus, a fost un concurs cu dedicație, condițiile de participare fiind modificate cu puțin înainte…
Eu cred că sunt în măsură să-mi exercit atribuțiile de city manager. Am trecut un am fost consilier personal al primarului timp de un an și am înțeles în mare parte cum funcționează primăria și nu sunt un om chiar venit din exterior și nu știu ce se întâmplă în primărie. Cât despre înlesnirea condițiilor de participare la concurs, primarul Nicolae Robu a spus mereu că își dorește să deschidă porțile primăriei către tineri și tot timpul a atras tineri. Nu s-au făcut condiții pentru mine, ci s-a deschis orizontul pentru absolut oricine. Oricine se putea înscrie.

De ce crezi că nu s-a înscris nimeni?
Nu știu. Poate nu-și dorește nimeni. Asta ține de interesul personal. Poate oamenii nu și-au dorit să ajungă în această poziție. Totuși, a existat un dosar care a fost respins.

Dar tu de ce ai vrut să ajungi city manager?
După ce am fost consilier personal, am ajuns consilier local. Am văzut însă că din poziția de consilier local nu pot să mă implic atât de mult cum o puteam face ca și consilier personal. Din poziția de city manager pot face mult mai multe. Dintotdeauna mi-am dorit să mă implic și, practic, asta ar fi fost următoarea etapă în cariera mea.

Ți s-a zis vreodată că ai ajuns aici doar pentru că ești un apropiat al primarului Nicolae Robu?
Cine să-mi zică asta? În față nu mi-a zis nimeni așa ceva, dar sunt convins că există astfel de gânduri în mintea unor oameni. La fel de bine, oamenii care mă cunosc sunt 100% sigur că nu se gândesc așa. Cârcotașii pot să ajungă la astfel de gânduri, dar până nu mă cunoaște cineva și până nu ajunge să vadă cât sunt de capabil, cât mă duce capul, cum gândesc în anumite situații, i-aș ruga să nu emită judecăți de valoare.

Da, dar știi că lumea vorbește…
Pe mine nu mă deranjează să vorbească, scopul meu este să fac treabă bună. Ce vorbește lumea nu mă interesează.

Cum ai ajuns să fii apropiat de primarul Nicolae Robu? Ți-a fost profesor la facultate?
Nu i-am fost student. Eu am fost președinte la Liga Studenților din Facultatea de Mecanică și am interacționat cu Nicolae Robu din postura de rector. Am colaborat în mai multe proiecte. Am ajuns să ne cunoaștem mai bine când am fost ales în biroul Senatului Universității Politehnica, iar el era președintele Senatului. Ulterior, am fost angajat ca director la Incuboxx și a fost prima șansă pe care mi-a acordat-o, practic, Nicolae Robu. Acolo am avut niște indicatori, am fost angajați pe perioadă determinată, iar la final, dacă se calculează indicatorii, se poate constata că i-am depășit de aproape patru ori.

Mi s-a spus că poate uneori am prea mare încredere în oameni. Pentru mine, cuvântul meu valorează mai mult ca orice. Aș fi în stare, cred, să pierd și bani ca să-mi respect cuvântul.

Totuși, ai terminat o facultate care ți-ar permite să-și găsești un loc de muncă în mediul privat, mult mai bine plătit. De ce vrei să lucrezi în administrație, unde salariile sunt cum sunt?
Am văzut și eu, când eram consilier personal al primarului, cam cât erau salariile… Eu de la 17 ani m-am întreținut singur, făceam site-uri. Cred că de atunci nu am mai cerut bani părinților și m-am autosusținut. De la veniturile pe care le aveam la banii pe care i-am primit ca și consilier personal era o diferență destul de mare. Eu nu mi-am dorit niciodată o carieră în privat. Îmi doresc o cariera universitară. Acum sunt doctorand. Asta este cariera pe care mi-o doresc, cea în mediul universitar. După ce am intrat în administrație și am văzut cum e, mi-a plăcut.

Ce ți-a plăcut?
Mi-a plăcut să mă implic, să văd că, după ce fac ceva, apar rezultate.

Ți-a zis cineva că ești naiv și idealist?
Da, mi s-a spus că poate uneori am prea mare încredere în oameni. Pentru mine, cuvântul meu valorează mai mult ca orice. Aș fi în stare, cred, să pierd și bani ca să-mi respect cuvântul. Până nu ajung la proba contrarie, eu ofer tuturor celor cu care interacționez șansa de a-și ține cuvântul. Mi s-a întâmplat și să fiu dezamăgit.

Ce nu-ți place în Primăria Timișoara?
Mi-aș dori ca lucrurile să se deruleze mai repede. Dacă mie mi-a venit acum o idee și vreau să fac ceva, mă pun să fac cât mai repede ce este de făcut. În anumite situații, sunt persoane care tind să aibă un ritm mai anevoios de lucru. Asta nu-mi place. Nu-mi place să pierd timpul.

Care e atmosfera aici? Cum se lucrează în primărie?
În unele cazuri, colaborarea este foarte bună, cu unii oamenii și cu unele structuri. Cred că alții s-au obișnuit într-un anumit fel și acum, când li se cere să schimbe ritmul, e puțin mai greu. Eu când am venit am fost foarte mirat, mi se părea că unii oameni nu au ce să caute aici, că nu poți să lucrezi și greu, și prost… Dar e greu să dai afară un funcționar public pe motiv că nu e capabil să țină ritmul. Eu nu mi-aș dori însă ca oamenii să lucreze bine de frică.

Știi ce se spune, că salariile sunt mici și că atâția bani primesc, de atâția bani lucrez…
Și asta este adevărat, dar când intri în sistem știi lucrurile astea. Pentru mine, ăsta nu e un argument, câtă vreme, când s-a angajat în primărie, acea persoană știa exact la ce să se aștepte, știa cât este salariul.

Nu ți-e frică să semnezi acte? Există o reticență a multor oameni din administrația publică, se tem că, peste câțiva ani, vor fi chemați să dea cu subsemnatul. Sunt cazuri celebre și acum.
Cred că dacă se privește atent și se judecă atent înainte de a semna ceva nu vor fi probleme. Nu am nicio teamă în a semna, pentru că analizez foarte mult și sunt foarte minuțios în tot ceea ce fac. Nu cred că voi avea probleme. Știam că astea sunt o parte din lucrurile pe care le voi face și, dacă mi-era frică, nu intram pe această poziție.

Pe ce s-a bazat proiectul cu care ai câștigat concursul de city manager?
M-am bazat foarte mult pe elemente din ceea ce înseamnă smart city, de la un lucru destul de banal în multe orașe, cum ar fi wireless gratuit în centrul orașului. Îmi doresc să informatizez puțin lucrurile în primărie, începând de la un site nou, mai intuitiv, mai ușor de utilizat de cetățeni, pentru că site-ul actual e mai greu de înțeles. E puțin prea încărcat și poate trebuie regândit. Alt lucru pe care mi-l doresc este o aplicație a municipiului Timișoara, prin care să vedem ultimele noutăți, iar ca și elemente interesante ar fi un buton de genul „sesizează o problemă”. Ai văzut o groapă în oraș, ai sesizat vreo neregulă, faci o poză, dai click pe aplicație și o trimiți. Ea vine direct la noi și ajunge la structura de specialitate. Nu mai trebuie să faci o sesizare, nu mai trebuie să mergi la camera 12. Tot din aplicația respectivă vei putea afla lucruri importante: se închide o stradă, se ia apa… S-ar putea face, de asemenea, sondaje directe cu cetățenii. Ele nu trebuie să înlocuiască dezbaterile publice dar vom putea iniția anumite sondaje, iar lumea să spună ce crede. Putem să obținem o impresie generală. Putem să avem o interacțiune cu ei prin intermediul acestei aplicații.

Sună foarte bine, dar realizezi că există încă străzi fără canalizare, fără curent, și vorbim despre sesizări făcute direct de pe telefon. Nu crezi că e puțin SF?
Nu e SF deloc. Se poate face. Noi trebuie să ne gândim în viitor.

Și cu prezentul ce facem?
În prezent, lucrurile oricum se întâmplă. Se fac multe lucruri în oraș, nu se poate spune că nu se fac. Iluminat public, asfaltări… Oricum se fac.

I-aș spune primarului Robu să nu mai creadă pe toată lumea. Poate ar trebui să nu mai creadă așa mult unele persoane și să nu mai ofere așa multă încredere cui nu merită.

Te deranjează ceva în oraș în momentul de față?
Parcarea în zona centrală. Nu avem parcări și este o problemă reală. Din această cauză, mult trafic din centru este generat de mașinile care caută parcare. Traficul, în general, este o problemă, care cred că se va rezolva după ce va fi optimizat sistemul de management al traficului.

Chiar crezi că va funcționa acest sistem?
Eu cred că da. Unda verde este incredibil de utilă și încă nu am ajuns să facem toate optimizările.

Dacă ar trebui să-i dai un sfat primarului Nicolae Robu, care ar fi acela?
I-aș spune să nu mai creadă pe toată lumea. Poate ar trebui să nu mai creadă așa mult unele persoane și să nu mai ofere așa multă încredere cui nu merită. I-am și spus asta, de altfel. Unii nu sunt tocmai chiar așa cum par. E foarte important ca, după ce faci o greșeală, să n-o repeți. Primarul Nicolae Robu este un om foarte deschis, crede pe toată lumea, vrea să ofere șanse tuturor… Așa e felul lui.

Poți să spui ce vrei, dar există percepția că nu ești decât un cărător de geantă al actualului primar. Crezi că vei reuși să faci uitate astfel de opinii?
Nu mă interesează ce spune lumea, eu o să-mi fac treaba foarte bine. Când voi trage linie după patru ani, se va putea vedea că nu sunt incompetent, că nu am fost pus aici doar pentru că sunt apropiat al primarului. După patru ani, vom trage linie și vom vedea că nu e așa cum cred ei. Până la urmă, rezultatele contează, nu bârfele.

Cât de dispus ești să faci compromisuri sau favoritisme? Ești într-o anumită funcție. Cât ești de dispus să închizi ochii la unele lucruri?
Zero toleranță față de lucrurile ilegale. Am avut discuții pe tema asta și tuturor le-am spus același lucru: nu voi cere niciodată nimănui să facă lucruri ilegale. Să vină oricine să-mi ceară așa ceva, nu voi face. Nu voi face compromisuri pentru absolut nimeni, poate să-mi ceară oricine.

Unde te vezi peste 10 ani?
Cred că voi fi șef de lucrări la Politehnică.

Atât? O carieră politică nu te interesează?
Nu m-am gândit ce înseamnă carieră politică, probabil că va exista la un moment dat și obiective în direcția aceea, dar nu m-am gândit. 100% ce-mi doresc eu e să fiu măcar șef de lucrări. Oricum, cadru didactic universitar.