Dupa Ziua Olteniei, la Timisoara se va decreta candva si Ziua Banateanului

Dacă ne-am pune mintea cu polemicile de bodegă dintre un timișorean și un oltean așezat pe Bega, cu siguranță că am afla în ce hal ar fi Banatul și capitala Timișoara dacă nu ar fi venit oltenii să ne scoată din rahat. Că olteanul e tupeist și obraznic, iar bănățeanul e comod, că ăla de nu e comod nu mai e în demult în țară, iar cei din Mehedinți sau Gorj s-au sacrificat pentru a ocupa funcțiile de șefi și directori în Timișoara. Și că vai de noi și de orașul ăsta dacă studenții olteni rămași pe Bega nu ne-ar conduce treburile de aici, administrativ, financiar, managerial, politic. Pe vremuri, în timpul lui Ceaușescu, se vorbea despre un test pentru a verifica câte moldovence sunt pe metru pătrat în căminul ILSA. Se zicea că dacă strigi mai aprig Maricica, la fiecare geam se prezintă câte o domnișoară filatoare dornică de un randevu cu un flăcău mai mult sau mai puțin localnic. Astăzi povestea este mult mai elitistă. Mergeți la turnurile lui Șandor din 700 și strigați „oltenii să iasă din clădire!” și veți observa că birourile rămân goale.

Că așa o fi, habar n-am și chiar n-am de gând să mai alimentez genul ăsta de vodevil între cei ce doresc graniță la Orșova și cei care tocmai ce-au depășit-o pe termen lung. Însă mi-am amintit de această temă când fostul deputat Ion Răducanu UNPR a propus o lege cu Ziua Olteniei în toată țara, prin urmare și la Timișoara. Răducanu este un prosper om de afaceri din Gorj stabilit cu mulți-mulți ani la Timișoara, ceea ce ar alimenta teoria de mai sus. Prin asociația sa „Fii Gorjului în Banat” a organizat o zi a oltenilor de munte în capitala Banatului nu de acum, ci de când a avut omul chef și bani să o facă. Dacă ai fi călcat pe acolo ai fi putut constata câtă șefime se aduna la o zi a gorjenilor din Timișoara, la mare concurență cu o eventuală zi a severinenilor sau cea a bihorenilor aciuați pe aceste meleaguri.

Nimeni nu trebuie să se supere că oltenii își țin ziua aici. Toată lumea are dreptul să se distreze și mai ales să țină strânse legături dacă e departe de casă. Un astfel de exemplu ar fi bun de urmat pentru românii din diaspora, dar cu siguranță așa ceva nu se întâmplă. Aiureala cu ziua Olteniei legiferată provine tocmai din obligativitatea finanțării prin administrația locală a acestor evenimente. Mâine-poimâine vin și orădenii sau senegalezii lui Mansour să ceară același drept. Iar dacă asta va trezi discuția din preambul, toți se vor simți ofensați și vor spune cât de figuranți sunt bănățenii care vor să-i excludă din societate. Că ei sunt, de fapt, timișoreni după atâția ani, cu copii născuți aici și că o astfel de abordare este inadmisibilă. Păi, atunci ar fi cazul să se hotărască. Dacă se consideră timișoreni, să aștepte ziua de 3 august și să se distreze cu toată lumea care știe ce se întâmplă atunci. Iar dacă vrea o zi a Olteniei, numai a Olteniei, Ion Răducanu habar n-are ce deservicii face coregionalilor săi ce trăiesc decent aici.

Chiar nu am nicio treabă cu Ziua Olteniei. Ba consider că e meritorie conservarea unor tradiții și lăudabilă păstrarea identității și excitarea sentimentului de mândrie. Nemți, unguri, sârbi, bulgari, cehi sau slovaci vor zice că sunt bănățeni pentru că în Banat le sunt îngropați bunicii și străbunicii, dar nu vor uita niciodată de propriul ADN cultural. Șvabii sau sașii se întâlnesc la München sau Stuttgart în propriile lor zile, dar nu pe banii landului, iar dacă se întâmplă să existe finanțări publice, acest lucru se întâmplă pe tot felul de agende culturale, dar nu cu un ceremonial oficial precum Ziua Armatei, Ziua Eroilor, Ziua Tricolorului etc. Timișoara este capitala Banatului, dar să mai asociezi noțiunea de timișorean cu cea de bănățean e ca și cum mintea ți-ar fugi la pieile roșii din America de Nord. În atari condiții, dacă o luăm pe drumul deschis de Răducanu, nu va mai trece mult timp până când cineva va cere oficial Ziua Bănățeanului la Timișoara. Cu câteva exponate în Muzeul Satului.