Alegerile liberalilor timiseni: sarbe, hore si doine de jale la PSD Timis

Aud tot mai apăsat că la sediul PSD Timiș e mare sărbătoare ori de câte ori Nicolae Robu câștigă vreo funcție în PNL, iar cum în weekend edilul cu plete a fost reales președinte al organizației timișene liberale, precis că pe splaiul Tudor Vladimirescu a fost chef mare. Poate că Sorin Grindeanu nu are timp de așa ceva de la înălțimea funcției sale executive, să se bucure de „necazul” liberalilor locali, dar cu siguranță l-a lăsat pe Călin Dobra să tragă niște sârbe cu Adrian Negoiță, Alfred Simonis, Florica Fâșie și Lucian Ursulețu. Iar istoria ne-a arătat din plin că atunci când pesediștii se bucură, chiar și ăștia mai cuminți din Timiș, cel mai probabil nu sunt semne bune pentru contribuabilul decent, cinstit și harnic. Dar să revenim la alegerile liberalilor timișeni și cum puteau ei face ca PSD-iștii să nu fie atât de bucuroși.

Alin Nica a fost contracandidatul lui Nicolae Robu. Primarul de Dudeștii Noi a luat cam 36% din voturi și a pierdut șefia filialei. Nu-l cunosc personal pe Alin Nica, dar cunoscătorii vorbesc despre el ca despre un om cu mult bun simț. Acest lucru a reieșit și din discursurile sau interviurile sale. Nu spune că este cel mai bun, cel mai competent, cel mai harnic, cel mai corect, cel mai frumos, poate și pentru că nu ar spune cel mai curat adevăr. Cea mai importantă calitate a omului a fost cea de a-și arăta curajul să lupte cu Nicolae Robu. Iar pentru asta a fost văzut de cei impregnați (just sau nu) de „robufobie” ca personajul bun, călare pe un cal alb, vioi, frumușel, dar cam mic pentru o mașinărie destul de complicată, totuși, și îmbătrânită în rău, cum este organizația județeană a unui partid. Cu sfori de tras, grupuri și grupulețe, inderdependențe, șantaj, interese și toate cele.

De ce nu s-ar fi bucurat PSD Timiș în cazul în care Alin Nica ar fi câștigat filiala? Poate că pesediștii ar fi avut un moment de surprindere, ușor șocați și nedumeriți în privința viitorului. Însă după ce acesta va fi trecut, celor din conducerea PSD Timiș, în frunte cu Călin Dobra, le-ar fi venit roșeața în obraji și, descheiați la chimeșă, ar fi tras o horă cot la cot cu Adrian Negoiță, Alfred Simonis, Florica Fâșie și Lucian Ursulețu. Printre taragoate și acordeoane s-ar fi auzit țâpurituri cu tematici apocaliptic liberale, despre cum PNL nu a fost niciodată unit în Timiș, despre cum liberalii au câștigat președinția CJ ultima oară în 1996 și doar în alianță electorală cu țărăniștii, despre cum liberalii au stat mai mult certați și fărâmițați, nu de când cu Robu, ci de când lumea democratică postrevoluționară, și că, finalmente, putea câștiga și Hillary Clinton în Timiș, că partidul tot se ducea pe sfânta drâmbă, continuând să se comporte suicidal cu Bușoi și Predoiu la vârful șandramalei.

Părerea meau umilă coincide cu altele mai avizate în ceea ce privește adio-ul luat de liberali de la șefia CJ cât Nicolae Robu conduce PNL Timiș. Și din considerente de potență electorală, cât și din considerente strategice ale lui Nicolae Robu de a nu avea un altă sabie tăioasă în aceeași teacă în care șade și a dumnealui. În rest, cred că PSD poate să și doinească după atâtea sârbe și hore cu Călin Dobra, Adrian Negoiță, Freddy Simonis, Florica Fâșie și Lucian Ursulețu. Adică ceva mai de jale, jalea că atâta timp cât Robu e încă verde politic își pot lua adio de la funcția de primar a Timișoarei. Și, ce, asta e puțin lucru pentru un partid pe cale de dispariție?