ACS Poli, performanta sau desfiintare? Intrebare pentru Nicolae Robu

Dacă vă întreabă cineva care este cel mai mare bine făcut Timișoarei de Guvernul Grindeanu de când s-a votat el în Parlament și până în ziua de astăzi gândiți-vă bine ce-o să răspundeți. Sala polivalentă nu e nici măcar în stadiul embrionar, stadion nici atât, centura a început de dinainte, aprobată finanțarea de pe vremea lui Cioloș, și încă în varianta cu două benzi pe sens și am putea continua cu tot felul de himere investiționale. Avem însă o certitudine: finanțarea sportului. Oameni buni, am ajuns să mă bucur ca un copil că guvernul României a făcut o ordonanță care să dea șanse egale în sport tuturor comunităților. Nu, nu e vorba că Guvernul Grindeanu dă ceva Timișoarei de-a moaca, iar noi ne bucurăm că unul bănățean de-al nostru face diferența. Nu, e vorba doar acomodarea legislației sportive cu cea fiscală și a administrației publice ca primăriile, consiliile locale și cele județene să poată finanța sportul fără teama controalelor Curții de Conturi. Timișoarei i se dă prin aceasta ce i s-a luat în urmă cu doi ani: dreptul de a se bucura de aceleași prevederi legale favorabile în finanțarea unor ONG sportive sau, în caz contrar, de a fi stopate toate finanțările administrațiilor locale, nu doar cele controlate de Curte, conform principiului egalității de șanse, măcar în sport.

Pe tema finanțării sportului de la bugetele locale s-a vorbit și se va mai polemiza multă vreme. Unii spun că banul unui cetățean căruia îi place doar să citească o carte și să asculte muzică la căști nu are de ce să meargă în bucuria unor tineri să-și spargă capul în galeriile de fotbal. Sau că o babă pasionată de reduceri la supermarket și slujbe religioase nu are de ce să finanțeze o activitate în care se vorbește buruienos. E adevărat că nu poți mulțumi toată lumea, cum nici pe mine nu mă „coafează” deloc mărinimia autorităților în a finanța transportul în comun oferit studenților veniți în oraș. Ori gigacaloria la Colterm, metrul meu cub de gaz nefiind subvenționat cu nimic de primărie. Mai sunt și din aceia care văd în finanțarea sportului un câștig pe termen lung. De exemplu, scoaterea copilului din casă, de la tabletă și telefon, pentru a-i da un model de mișcare și sport în perioada creșterii. Și nu numai, dar să revenim la viața sportului timișorean de după ordonanța Guvernului Grindeanu.

Nu este nicio mare taină în faptul că sumele cele mai mari de la primărie vor merge în clubul de fotbal ce joacă în prima divizie: ACS Poli. Ne place, nu le place, așa va fi. Iar finanțarea ACS Poli de la o primărie bogată cum este cea a Timișoarei ar putea crea premisele unor performanțe, o poziționare în clasament care să-i permită acestei Poli o participare europeană, dacă nu chiar titlul de campioană sau vicecampioană. Ordonanța Grindeanu și o hotărâre a Consiliului Local Timișoara ar putea rezolva problema finanțării pentru un astfel de obiectiv. Se va asigura condiția necesară, dar nu și suficientă. Pe lângă finanțare, ACS Poli va trebui să funcționeze mult mai eficient decât în perioada în care au existat bani, nu și rezultate. Este adevărat că nu mai avem același management păgubos din acele vremuri, dar de aici și până la un raport maxim rezultate-preț este o cale mai lungă.

ACS Poli Timișoara a funcționat în ultimii doi ani fără finanțare de la comunitate. Chiar și fără stadioane pline, Poli de prima divizie a devenit mai simpatică sau măcar nu atât de antipatizată ca până atunci. Au dispărut vocile care criticau finanțarea publică, logic, nemaifiind vorba de așa ceva. Apoi povestea cu penalizarea cu 14 puncte și revenirea spectaculoasă i-au adus lui Poli mai multă o aură eroică și, pe fondul acestei victimizări, mai puține campanii publice care să ceară stoparea unei activități păguboase. După Ordonanța Grindeanu și rectificarea de buget local promisă de Nicolae Robu, lucrurile se vor schimba, chiar dacă nu de a doua zi. Vor reapărea voci gen avocat Carmen Obârșan – că nu pot să-i spun altfel – care să constipe și mai mult administrația publică în demersul de susținere cel puțin a fotbalului de primă divizie. Cum la fel de sigur este și faptul că opoziția dinspre stadionul Știința va redeveni efervescentă odată cu declanșarea acestor campanii mai mult sau mai puțin colorate politic.

Nicolae Robu și Sorin Drăgoi vor trebui să umble ca pe cioburi în perioada următoare, să nu readucă lui ACS Poli acea imagine de echipă care doar mânăncă ban public, dar nu aduce nimic ca rezultate. Să se ferească de țepe mai mult sau mai puțin programate în campaniile de transferuri, dar și să ducă o politică de salarizare fără czuri de vedete grozav plătite, însă cu un aport insesizabil în jocul echipei. Nu trebuie exclusă aducerea de jucători plătiți bine, nu te poți califica în Europa doar cu rebuturi, dar acești jucători bine plătiți trebuie să-și merite salariul, nu ca în multe exemple petrecute în mandatele lui Rosenblum, Stanciu, Alexa. Poli nu va mai avea liniște după ce vor veni banii de la municipalitate. Și nici de prea mult timp nu dispune. Singura șansă ca Nicolae Robu să reușească, după atâția ani, cu echipa asta este obținerea performanței. Menținerea la limită în prima ligă nu este o variantă. Decât așa, mai bine s-ar desființa echipa. Această activitate nu mai poate fi finanțată la nesfârșit, decât dacă va redeveni fenomen. Fără 5.000, 10.000 de spectatori constant la meciuri nu mai merită să funcționezi, iar la așa ceva se ajunge doar cu rezultate, management bun, atragerea de fonduri și din mediul privat și un eficient directorat sportiv. Dar asta o știe și Nicolae Robu.