Nu mai trageti in Poli!

Au fost de ajuns două eșecuri consecutive ca să apară pesimismul și tot mai multe comentarii negative la adresa lui ACS Poli. E adevărat, e și ghinion, e și frustrant să pierzi în ultimele minute ale unui meci care se îndrepta spre egal din cauza unei greșeli stupide a propriilor jucători (Straton și Bocșan). Dar hai să recunoaștem că și Poli a avut uneori noroc, ca de exemplu în meciul cu Mediașul, câștigat în ultimele minute. Dar nu asta e problema. La un moment dat, după un parcurs excelent în play-out, aceste insuccese tot urmau să vină. E păcat că unul vine chiar cu principala contracandidată la evitarea retrogradării, Chiajna, dar ăsta e fotbalul. Important este ca acum să nu apară panica și defetismul.

Chiar și după aceste eșecuri, Poli a obținut cele mai multe puncte în play-out, după Iași. Și nu e puțin pentru condițiile clubului timișorean. Să nu uităm că a început campionatul cu un pasiv de 14 puncte. Cine credea atunci că Poli mai are șanse de salvare? Ba se făceau glume vizavi de punctele cu care echipa va intra în play-out, în cazul în care termina campionatul regulat cu minus 2 puncte de exemplu. Cu minus unul sau minus patru? Dar uite că s-a făcut aproape imposibilul și Poli e la un pas de salvare. Inclusiv un meci de baraj este salvator, având în vedere valoarea precară a eșalonului doi.

De ce am am spus mai sus că înfrângerile erau, până la urmă, inevitabile? Sunt cel puțin două motive. În primul rând, Poli are un un lot slab și din punct de vedere valoric, și numeric. Am văzut tot felul de comentarii că ar trebui aduși mai mulți jucători. Cu ce bani, domnilor? Nu știți ce se întâmplă la club? Mă repet, fiindcă unii nu știu sau se fac că nu știu, dar se chiar în această lună se împlinesc doi ani de când ehipa n-a mai luat niciun ban public. Fără patron, fără bani de la buget, chiar e o performanță, o minune ce se întâmplă. Ca să nu mai vorbesc că unul dintre așa-zișii acționari ai clubului (Consiliul Județean) mai cere și chirie pe stadion de la echipă..

În al doilea rând, Poli e singura echipă din campionat angrenată în toate cele trei competiții interne. Din nou, mulți comentatori de pe margine acuză faptul că s-a mers aiurea pe toate cele trei fronturi. Într-un fel au dreptate. Dar tot din cauza sărăciei, contează și cele câteva zeci de mii de euro pentru Cupa Ligii. De fapt, orice leuț contează. Să nu uităm, fapt unic în ligile superioare, jucătorii lui Poli au făcut chetă pentru a plăti chiria la stadion pentu un meci din Cupa Ligii. Așa cum au putut din salariul lor modest, care vine cum vine.

Una peste alta, trebuie să avem acum răbdare. Mai sunt patru jocuri care o despart pe Poli de una dintre cele mai spectaculoase „remontada” din fotbalul românesc. C-o fi la baraj, c-o fi direct, nu contează. Iar actorii principali ai acestei spectaculoase reveniri sunt, indiscutabil, antrenorul Ionuț Popa și jucătorii, ale căror sacrificii nu trebuie trecute cu vederea. Că se mai fac greșeli tactice e adevărat. Dar hai să ne uităm câte greșeli fac unii ca Zidane sau Ancelotti, ca să dau două nume la întâmplare. Și, să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, un mare merit a avut și președintele Sorin Drăgoi, altfel de multe ori criticat în acest colț de pagină. Trebuie recunoscut c-a avut un rol important în liniștea adusă echipei și asigurarea resurselor financiare pentru continuarea competiției. Și, poate o fi doar coincidență, dar, cu Drăgoi președinte, Poli parcă nu mai e bătaia de joc a arbitrilor.

Scepticii vor spune și acum: „Bine, Poli se salvează. Dar ce urmează?”. E adevărat, mai ales că datoriile la stat, tot mai mari, trebuie achitate odată și odată. Salvarea pare a veni chiar de la premierul Sorin Grindeanu, care va debloca finanțările pentru sport de la autoritățile locale. Dar și aici e o problemă. Am văzut și la handbal, și la baschet, parțial și la rugby, că după ce au trecut sub tutela primăriei, fiind și bani mulți, rezultatele au fost mai proaste decât pe stomacul gol. Evident se poate întâmpla, asta și la fotbal. O condiție, de exemplu, ar fi aducerea la Poli a lui… Radu Țoancă.