Asemanari si deosebiri intre Mafia si PSD

„Mi-a vorbit despre tinerețe și despre tentații, despre loialitatea față de partid și despre datoria față de țară”, spunea fostul premier Sorin Grindeanu, după întâlnirea sa cu Liviu Dragnea. Vă imaginați scena asta? Scena în care președintele PSD, condamnatul penal Liviu Dragnea, alătură formula „loialitatea față de partid” și ideea de „datorie față de țară” în fața unui ins care a fost luat de valul tinereții și a mușcat mâna care l-a hrănit? Filmul ăsta nu l-ați văzut și, oricum, ar fi fost un film prost în care-l vezi pe Dragnea vorbind de chestiuni categoric antagonice: „loialitatea față de PSD” și „datoria față de România”. Tot vorbim de PSD ca despre o mafie. E un termen mai scurt, mai spectaculos, dar pentru a ajunge la acest statut PSD mai are mult de lucrat.

Mafia a scos din sistemul financiar al unei țări sume imense de bani. Asta a făcut și PSD. Pentru a reuși asta, Mafia intra cu corupția până în măduva unui stat, distrugea toate echilibrele pe care legea le așeza cu ajutorul legilor și democrației. Violența surprinsă pe străzi și de regizori în filme ține de alte vremuri. Și noi am avut procuror „sinucis”, dar și alt gen de presiuni. Sunt, totuși, alte timpuri. Astăzi Mafia nu mai lasă atâtea cadavre pe străzi. Și de ce ar lăsa, când sunt metode mult mai „curate” prin care crima organizată își atinge scopurile. Până aici asemănarea rezistă. Numai că, în nemernicia ei, Mafia mai avea și onoare.

Sorin Grindeanu nu a fost niciodată un competitor pentru sistemul Liviu Dragnea, deși unor le-ar fi plăcut scenariul ăsta. Spre deosebire de mafie, „nașul” Liviu Dragnea nu și-a eliminat sângeros locotenentul rebel, cum nici Sorin Grindeanu nu a avut curajul să meargă până la capăt, revenind acolo unde a scuipat după ce tocmai vântul și apa a șlefuit în el chipul unui Che Guevara pesedist, o variantă numai bine de pus la cotitură. Sorin Grindeanu a pornit ca slugă la mafioți și nu ni-l putem scoate din memorie în perioada „Noaptea ca hoții”. A luat cu greu apoi poziția verticală, a sfidat mafia politică a lui Liviu Dragnea, trăgând după el o filială întreagă, pentru ca mai apoi să se arunce cu sete, din nou, în troacă. Ba chiar povestind tuturor cât de mult îi place. Să-i fie de bine. Sunt calculele lui și are ‘mnealui motive să-i placă și să se mulțumească cu puțin. Important e că am aflată că nu e mafiot, ci doar pesedist din fragedă adolescență.

Probabil vom avea o toamnă fierbinte. Dacă nu a obosit să lupte cu această grea boală a societății, românul rațional va ieși să protesteze pentru ce îi pregătește PSD pe cale legislativă. Nu suntem mari specialiști în drept pentru a lua punct cu punct măgăriile propuse de ministrul Justiției, „independentul” Tudorel Toader. Nici nu mă interesează. La câte am văzut până acum, la câtă lipsă de credibilitate au acești oameni, orice ar propune pe Justiție este, cu siguranță, în sensul servirii scopului lor, nu al nostru. Nu mai suntem în punctul în care societatea are nevoie de o dezbatere, să vedem cum să facem să fie bine, societate civilă, politicieni și specialiști. Nu, în acest moment dezbaterea ar fi o inutilă negociere între tâlhar și victimă.

Mulți au văzut în alegerea lui Trump ca președinte al SUA un pas înapoi. Habar n-am. Dincolo de câteva idei cu fibră extremistă, Trump nu a reușit în SUA ce e pe cale să reușească Liviu Dragnea în România. La Washington puterea e integral în mâinile lui Donald Trump și a republicanilor. Ei nu au un Iohannis pe invers cu PSD și, cu toate acestea, democrația funcționează. În haina de procuror, un fost șef FBI face pași serioși în ancheta care încearcă să dovedească o conexiune între actualul președinte și ruși. La noi, procurorii vor fi puși cu botul pe labe, un parchet dedicat lor, condus de cineva plantat de PSD, va veghea ca ei să nu sară calul, iar inspecția judiciară va fi sub plapuma lui Tudorel Toader, acest Rodica Stănoiu cu boașe. Au eșuat în iarnă după episodul „Noaptea ca hoții”. Între timp, Dan Voiculescu a ieșit, Fenechiu a ieșit, nu va mai conta înghesuiala din penitenciare. Le rămâne să se asigure că nu mai intră alții.