Floriile, sarbatoarea care deschide Saptamana Patimilor

Ortodocşii și greco-catolicii prăznuiesc, duminică, Floriile. Această sărbătoare rememorează intrarea lui Iisus în Ierusalim, care a fost aclamat de locuitorii oraşului şi întâmpinat cu frunze de palmier. Cu această ocazie, în jur de 1,5 milioane de români își celebrează onomastica.

Duminica Floriilor este sărbătorită în fiecare an în duminica dinaintea Paştelui. Floriile deschid săptamâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşte, după cele 40 de zile de post. După modelul mulţimii din cetatea Ierusalimului, care l-a întâmpinat pe Mântuitorul cu ramuri de finic, Biserica Ortodoxă a rânduit ca, în această zi, să împartă credincioşilor ramuri de salcie binecuvântate. Ramurile de salcie simbolizează biruinţa asupra morţii, prin învierea lui Lazăr, şi prevestesc biruinţa asupra morţii prin Învierea lui Hristos. Ramurile se păstrează peste an, fiind folosite la tămăduirea diferitelor boli. De Florii se mănâncă peşte, fiind a doua dezlegare din postul Paştelui, după cea din ziua Bunei Vestiri.

Finicul, palmierul sau curmalul, în Orient, este cel mai înalt arbore din orient și reprezintă bucuria vieții care stăpânește deasupra morții. Tradiția creștină spune că ramurile de salcie, aceste ramuri binecuvântate de Dumnezeu, provin și de la faptul că Maica Domnului avea să treacă un pârâu pentru a ajunge la crucea de pe Golgota și a rugat toate buruienile și toți arborii din jurul pârâului să o ajute să treacă, însă niciunul nu a ajutat-o, doar salcia și-a întins ramurile și astfel maica Domnului a trecut dintr-o parte în cealaltă. Din acel moment, salcia a devenit un arbore binecuvîntat de Dumnezeu.
Preotul Zaharia Pereș

De Florii, oameniii merg la biserică cu crenguţe de salcie care sunt slujite de preoţi, apoi sunt aşezate la uşi sau la icoane. Pentru a avea spor, viaţă liniştită şi sănătate, ramurile sfinţite se păstrează peste an în casele credincioşilor, fiind folosite la tămăduirea diferitelor boli. Oamenii mai înfig aceste ramuri în straturile proaspăt semănate, le pună în hrana animalelor sau le aşază pe morminte. De Florii se obişnuieşte să se facă „de ursită”, astfel că fetele aflau, prin diverse procedee, dacă se vor căsători sau nu în acel an. Tot de Florii, mărţişorul purtat până în această zi se pune pe ramurile unui pom înflorit sau pe un măceş, iar zestrea se scoate din casă, pentru aerisire.

Înaintea sărbătorii, fetele nemăritate din Banat şi Transilvania obişnuiau să pună o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui, aceste obiecte sunt folosite în farmece pentru noroc în dragoste şi sănătate. La miezul nopţii, se fierbe busuioc în apă, iar dimineaţa fetele se spală pe cap cu această fiertură, ca să le crească părul frumos şi strălucitor. Ce rămâne se toarna la rădăcina unui păr, în speranţa că băieţii se vor uita după ele ca după un copac înflorit. În popor se spune că cine îndrăzneşte să se spele pe cap în ziua de Florii fără apă descântată şi sfinţită riscă să albească. Duminica Floriilor este şi prilej de a-i sărbători pe cei care poartă nume de flori. Aproximativ 1,5 milioane de români, din care ceva mai mult de jumătate femei, îşi serbează onomastica de Florii. Numele cel mai des întâlnit este Florin, la bărbaţi, respectiv Viorica, la femei.