Cum știm că România lui Dragnea nu face bine? Simplu, vedem când se bucură Rusia

Deși suntem un popor cam euroeuforic, conform majorității studiilor sociologice de după revoluție, România care susține PSD ca forță politică conducătoare face pașii doriți de Rusia în estul Europei. Cum altfel să controleze Rusia o țară stabilă economic și politic, angajată ferm și aliniată principiilor occidentale, decât prin astfel de acțiuni de demolare a statului? Din acest motiv, corupția, haosul intern, îndepărtarea respectivei țări de rigorile și civilizația nord-atlantică sunt o temă a spionajului rus. Când platforme media precum Sputnik sau Vocea Rusiei salută legile date de Liviu Dragnea, ce concluzie poți trage? Că sunt bune? Nu mai poate Rusia de binele României și atunci salută apariția unor pachete de legi minunate? Și dacă ți-e lene să gândești sau ți-ar fi cu neputință, o minimală schemă logică te-ar duce cu gândul că bucuria unei Rusii autocrate conduse de Putin nu poate fi un bine pentru o Românie europeană și atlantică.

Că ei servesc Rusia fără să fie în solda ei, asta e altceva. O astfel de situație poate fi explicată prin prostie sau prin interesul lui Dragnea și al PSD de a scăpa de condamnări și de cercetările procurorilor. Simplu, fără spionaj, imperialism rus și alte filme tari. Polonia, Cehia, Ungaria, România? Toate deodată, după episodul Ucraina? Chiar așa? Da, se poate vorbi preventiv și de un control al lui Putin asupra celor ce conduc astăzi România sau alte țări din zonă. În ambele situații, nouă, ca adepți ai valorilor europene, nu ne va fi bine. Diferența o face starea de infracționalitate economică a mafiei politice conducătoare, combinată cu incompetența, față de gravitatea unei trădări de țară, caz în care am fi dacă Dragnea răspunde la comenzi de la Moscova. Cum doar intuim asta în acest moment, fără să avem dovezi, un calcul sumar îți poate arăta cât de simplu cu putință că ceea ce face Dragnea acum nu e bine pentru România doar pentru că e bine pentru Rusia, evident nefăcând referire la subiecte gen homosexualitatea sau migrația. Pentru a înțelege asta nu trebuie să ieși prea mult din județul Teleorman și să studiezi politologie în vreo universitate celebră.

Certat de Uniunea Europeană pentru derapajele din justiție, premierul polonez Mateusz Morawiecki a declarat recent că „fiecare stat are dreptul de a-și elabora sistemul judiciar după propriile tradiții”. În logica asta, care ar fi tradițiile poporului român? Să fim conduși de cozile de topor ale rușilor, una la mână, sau să fim un popor de hoți. Se poate discuta și despre hoție, cum să nu?, de balcanismul de care ne tot lovim în interacțiunea cu teutonii Europei, dar nu e inutil să vorbim și despre trădarea ca vocație la români. Ce îi face astăzi pe alegătorii și simpatizanții PSD să-și dorească cu ardoare ca partidul să-și desăvârșească opera, așa cum nu apare ea în programul de guvernare cu care a câștigat alegerile? Apetitul pentru trădare, pentru hoție sau e doar o banală manipulare? În cazul ăsta, putem vorbi și noi de tradiții, cum zice premierul polonez?

De ce să-mi doresc ca statul meu să finanțeze cu mai bine de o mie de ori mai mult apărarea infractorului în comparație cu apărarea victimelor, după cum se întreabă și sindicaliștii din penitenciare? Cu ce le-ar fi mai bine românilor de rând, ce trepidează de nerăbdare ca Viorica Dăncilă să guverneze liniar și liniștit, să vadă că Uniunea Europeană sesizează continuu nereguli, iar aceste nereguli s-ar traduce în viața de zi cu zi prin lipsuri de tot felul, efect al foametei corupților din administrație și politică? De ce și-ar dori un om onest ceva ce propaganda rusă numește „evenimentul anului” în România, anume votarea Codului Penal? De ce și-ar dori asta, când, în foarte multe cazuri, își vede viitorul la muncă în Germania, Italia, Spania sau Marea Britanie? De ce nu s-ar duce la lucru în Rusia, dacă consideră că lucrurile bune vin de la Moscova, nu de la Bruxelles?