Cum consumăm „armistițiul” din PSD

Dacă viața nu ne-ar fi afectată prea grosolan de puterea politică și de felul cum PSD o exercită, zău dacă ar trebui să ne intereseze ceva din ce se întâmplă prin grupul politic organizat din jurul lui Liviu Dragnea. Treaba lor din ce poziție se-mpușcă în cap. Ba chiar opinam printre amici că, pentru românul decent, menținerea lui Liviu Dragnea în fruntea PSD ar trebui să fie o garanție că partidul se prăbușește până la viitoarele alegeri și noi ne vedem de democrație. Dar pentru că nu este atât de simplu, neavând garanția că porcăriile legislative din următorii doi ani ale PSD nu ne vor duce chiar la fraudarea alegerilor și la aranjarea unui climat numai bun pentru hoție în politică și administrație, prin urmare, neavând în niciun fel siguranța unei societăți normale, atunci e musai să ne interesăm despre PSD și să nu urmărim doar autocombustia lui în perspectiva electorală.

Liviu Dragnea a supraviețuit încă o dată. Diferența față de celelalte dispute cărora le-a supraviețuit este că adversarii s-au constituit de data aceasta ca un grup cu opinii publice legate. Cele 12 voturi împotriva lui Dragnea vin prin decizii ale unor filiale județene puternice, bârfele nu mai sunt spuse pe la colțuri, ci au purtători de cuvânt cu nume și prenume, ceea ce nu mai lasă prea multă cale de întoarcere. Disidența lașă de până acum dădea loc la întors. Acum, Paul Stănescu, Țuțuianu, Tudose, Mocioalcă sau Călin Dobra de Timiș trebuie să-și ducă lupta mai departe, cu altă ocazie ce cu siguranță va apărea până la viitorul congres al partidului.

Unii se amuză că Dobra numai curajos nu s-a recomandat până acum, dar a nimerit să scoată sabia tocmai acum, cu inspirația sinucigașului. Este adevărat că votul dat în filiala Timiș pentru susținerea scrisorii disidenților a fost dat sub imperiul emoției. Mă gândesc că la trasul sforilor a ajutat și Sorin Grindeanu, iar voci mai bătrâne și baritonale din organizație au decretat că lupta anti-Dragnea este legitimă și sănătoasă. Poate că mulți s-au dezumflat și-n Timiș după comitetul național executiv. Poate că mulți oportuniști văd în asta o pâine de mâncat la viitoarele alegeri județene. Cu toate aceste rezerve, lucrurile s-au schimbat radical. PSD are oficial un grup insurecțional în fața căruia se poate ridica o alternativă la Liviu Dragnea, iar cei care au apucat să vorbească, un Adrian Pau sau Alfred Simonis, nu-și pot lua cu ușurință cuvintele înapoi.

Disidența din PSD nu înseamnă numai critici în forurile lor interne. Lui Dragnea i se va spune că e nefrecventabil și dinspre opoziție, și din interiorul partidului. Mâinile murdare de infracțiunile-i dovedite sau încă nestabilite în instanțe nu mai sunt atât de libere știind că în parlament grupul PSD are câteva zeci de oameni care, odată expuși, poate că nu vor mai fi atât de timorați să spună NU unor inițiative ticăloase. Nu vor face acest lucru din crez, dintr-o moralitate târzie, ci îi va frige instinctul de supraviețuire politică și-o strategie de slăbire a poziției lui Liviu Dragnea.

Ar fi frumos ca din toată această încleștare să ni se ofere mai multă liniște. Am obosit în a urmări agenda PSD, a guvernelor Grindeanu, Tudose sau Dăncilă, a Parlamentului României pentru a vedea când mai trebuie să ieșim seara în stradă. Mă gândesc că până una din tabere va da celeilalte lovitura de grație poate că românului decent i se va oferi răgazul să iasă din tranșee, să doarmă și el acasă, cu capul pe pernă. Și cred că nici nu cerem prea mult.