Fotbalul timișorean, între neputința actuală și viitorul întunecat

Weekendul de coșmar pentru cele trei echipe timișorene (trei înfrângeri, golaveraj 1-9) din Liga a II-a a reaprins printre microbiști discuțiile privind viitorul fotbalului timișorean. E adevărat, microbiști tot mai puțin prezenți în tribune, dar foarte combativi în spațiul virtual. Pentru prima dată în istorie, Timișoara are acum trei echipe în eșalonul II, însă niciuna dintre ele nu amenință locurile din fruntea clasamentului.

Din contră, ACS Poli și Ripensia sunt acum pe locuri retrogradabile, iar ASU se zbate în mediocritatea mijlocului clasamentului. De altfel, la fosta echipă din Liga I doar o minune o mai poate salva de la retrogradare, iar problema care se pune cel mai mult este câte etape mai rezistă până își anunță retragerea din campionat. Și fiindcă singura victorie a ACS Poli e cu „Ripi”, e important, în cazul unui abandon, ca acesta să aibă loc în tur, pentru ca „zebrele” să-și recupereze cele trei puncte pierdute pe teren.

Fiind limpede faptul că în actuala ediție de campionat nu se mai poate întâmpla ceva, să vedem dacă pe termen mediu se întrevede un reviriment al fotbalului timișorean. La ASU Poli, atâta timp cât este o chestiune de mare glorie să fie „Fără pătroni”, e de așteptat să stagneze în aceeași bălteală de la mijlocul clasamentului ligii secunde. Oricum, dincolo de partide precum cea cu UTA, la stadion vin mai puțin oameni decât prin ligile inferioare. Chiar și finanțatori au mai plecat de la echipă, nemulțumiți de decizii ciudate ale celor din staff-ul echipei, precum cea a retragerii de pe teren la meciul cu UTA de la Șiria.

Ripensia a anunțat, cu noul finanțator Dumitru Mihu, o strategie pas cu pas, punându-se bazele unei academii de copii și juniori. Obiectiv îndrăzneț și de aplaudat, dar rezultatele mai trebuie așteptate, neexistând nicio șansă ca echipa să ajungă în următorii ani în prima ligă. E drept, Ripensia a mai dat o lovitură de imagine prin aducerea lui Alexandru Pelici, dar atât pe termen scurt și mediu.

Din Cea Mai Poli Dintre Toate Poli (CMPDTP), ACS Poli a ajuns ruda săracă și de evitat a fotbalului timișorean. Cu mari datorii și venituri mici, fosta echipă de primul eșalon face eforturi uriașe pentru a se prezenta la meciuri. Mai nou a izbucnit și un imens scandal legat de pariuri, fapt care aruncă și mai mult noroi pe echipa înființată și asumată plenar de primarul Nicolae Robu. Primar care acum pare să nu-și mai recunoască „copilul”, fugind de el ca de râie.

Nu mai insist, am scris de multe ori despre cum s-a ajuns în această situație, cu motive obiective (interzicerea finanțării de la bugetul local), dar și subiective (pierderea pe bandă rulantă și pe gratis a unor tineri jucători). Pentru moralul celor de la club, se mai vorbește de potențiali investitori, dar sunt povești de adormit copii, concluzia fiind că ACS Poli se îndreaptă, mai încet, mai accelerat, spre desființare.

Așadar, nicio speranță pe termen mediu. Din afara Timișoarei, multă lume se întreabă de ce nu se face din trei echipe mediocre una puternică. La cum stau lucrurile, e o misiune imposibilă. Fie din cauza unor orgolii, fie pentru că ACS Poli duce în cârcă mari datorii. Mulți se mai întreabă de ce un oraș atât de potent financiar nu poate avea o echipă de Liga I măcar, nu una care să se bată la titlu. Lucrurile sunt mai complicate aici. Un singur investitor local, fie și dintre cei cu mulți bani, nu se avântă într-o asemenea aventură, bănățenii fiind și mai chibzuiți, ca să nu folosesc un alt cuvânt.

Când s-a pus problema să vină mai mulți investitori, lucru încercat de Robu, mulți dintre ei au ridicat problema managementului defectuos de la club. Management girat de același primar. Și nu poți să-i combați cu argumente. Ca să nu mai spun că, de la Eugen Seracin la mijocul anilor ’90, Timișoara n-a mai avut patron local. Ar mai putea apărea un nou „Marian Iancu”? Greu de crezut pe termen mediu. Ca atare, și tare aș vrea să mă înșel, viitorul fotbalului timișorean este mai mult decât sumbru. Și n-au trecut decât șase ani din momentul în care același Robu ne promitea că ne vom plictisi de titlurile de campioni ai României la fotbal și participări în cupele europene cu el primar…

P.S. În continuare, multe echipe din primele două ligi sunt finanțate de la bugetele locale. Doar la Timișoara se pare că nu se poate, fie din neștiință, fie din neputință. Dacă nu investește direct în fotbal, municipalitatea ar putea investi măcar în infrastructură sportivă. Dar dincolo de promisiuni și povești cu stadioane mutate prin tot felul de locații ale orașului, nimic concret.