AVE România! De ce se tot jură Robu, Boc, Falcă și Bolojan că nu ne rupem de țară?

Știrea bună a lunii decembrie pentru clujeni, arădeni, orădeni și timișoreni a fost, categoric, cea că primarii celor patru mari orașe au semnat actul constitutiv al Alianței Vestului. Presa la nivel național a fost atrasă de această informație și nu mă refer acum la propagandiștii care au deschis cu această ocazie tema separatistă. Pentru acești consumatori de pesedism era oarecum logic să dinamiteze această bună inițiativă a patru primari liberali dintr-o zonă considerată a fi „mai spălată” a României. Am urmărit comentarile de subsol și cuvintele au fost de laudă. Regățeni, olteni sau moldoveni de bun simț au spus și ei că e firesc să încerci să te dezvolți prin forțe proprii, dacă din zona centrală ți se blochează permanent dezvoltarea. Asta și este ideea. În actul constitutiv, cei patru edili au spus și ce vor să facă: autostradă care să le unească orașele, trenuri de mare viteză, spitale și alte proiecte de mare interes regional.

Pentru un om ce trăiește în „miticime”, tot ce se întâmplă în Ardeal și Banat este bun, evident, prin comparație cu ce se întâmplă acolo. Nouă, celor care trăim cu Robu sau Falcă, ne mai apare un zâmbet în colțul gurii. Stai să vedem ce-o să iasă. Multe promit primarii și nu neapărat tot ni se și întâmplă. Doar suntem cu toții români, la urma urmelor și moștenirea aia de bunăstare și înțelepciune primită de la nemți și unguri nu s-a petrecut chiar acum, ci cu mulți ani în urmă, suficienți de mulți să ne amestecăm culturile, valorile și, mai ales, viciile. Dar asta rămâne de văzut cine a avut dreptate, cei cu optimismul și ușoara invidie din afara AVE sau noi, cu scepticismul aproape tradițional.

Altceva însă m-a mâhnit la acest document semnat de Boc, Bolojan, Falcă și Robu. Preambul. E plin de scuze pentru acest demers firesc. Tot la două rânduri cei patru se justifică pentru demersul lor în fața celor care i-ar putea bănui de separatism. Cu declarația de la Alba Iulia în gură, AVE se comportă cu o gingășie soră cu prostia în fața celor ce le-ar găsi vreodată pricină de scandal politic. Oameni buni, nu vă mai foiți atâta! Cele patru orașe au dreptul la asociere pentru diferite cauze, sperăm noi să fie din cele bune. Pentru asta nu trebuie să ne justificăm cuiva. Că noi nu vrem să ne rupem de țară, că suntem în spiritul celor de la Alba Iulia 1918, că ne jurăm că iubim România.

De mai bine de două decenii citesc știri despre Adunarea zonală Dunăre-Criș-Mureș-Tisa (DKMT) în care mai multe consilii județene din trei țări se întâlnesc să ciocnească o răchie, să dea pe gât un vinișor, să deschidă festivalul cepei și păstârnacului și alte sindrofii de mare răsunet și nimeni nu se jură de mamă că nu ne rupe de trupul țării. De unde atunci nevoia de a asigura Bucureștiul că nu facem rău, ci vrem numai bine. Să fie sănătoși. Dacă le e frică, să-i lăsăm să le fie frică. De ce să nu le fie frică? Își bat joc de un secol de regiunile mai bogate și mai civilizate, iar când îți iei tu destinul în mâini, să atragi fonduri europene pe priceperea ta, nu pe birocrația și indiferența altora, atunci trebuie să-i asigur că iubirea noastră e necondiționată. Suntem aceeași țară, dar nu trebuie să mă jur ca țiganul că n-o să fur calul, mai ales că e calul nostru, care a și ajuns cam mârțoagă din nesimțirea și indolența autorităților centrale.

P.S. Aș ruga acea jumătate de țară care s-a pișat semeț pe Emil Boc premierul, făcându-l de la papagal la maimuța lui Băsescu, blestemându-l când a încercat echilibrarea bugetului României în plină criză, i-aș ruga pe aceștia să nu li se mai scurgă atâta ochii după ce se întâmplă la Cluj, metropolă care sub administrarea aceluiași Emil Boc a depășit Timișoara și se apropie vertiginos de București. Ce vedeți atâta la Clujul ăla, oameni buni? Ăla e primar? Vai de capul lui! E și mic. De nimic nu e bun! Nici nu se compară cu Dăncilă.