„Tonomatele” de presă. Nicolae Robu a rămas fără „fise”

Stimabilul nostru primar Nicolae Robu a greșit de multe ori, dar pentru noi cea mai dureroasă „scăpare” a domniei sale e chestiunea gunoiului stradal. Omul poate că e plin de încredere și evaluarea sa spune că oricâte procente i-ar scădea din zestrea electorală pe acest subiect tot va fi reales primar. Nu mă îndoiesc de acest calcul, însă nu pot să nu taxez viclenia sa, care nu este deloc soră cu onestitatea. Un om ce se dă de foarte mulți ani victimă a presei, uneori chiar a și fost, nu se poate să recurgă atât de evident la manipulare. Și încă la una grosolană. Nu e vorba de o ideea magnifică venită de la vreun făcător al său de imagine, ci de o manipulare ordinară la care a recurs când a căutat și găsit vinovați pentru gunoiul de pe străzi oriunde, numai pe C.D. Loga nu.

Cum eu nu mă număr printre cei care nu cred că Nicolae Robu este un individ putred de corupt, dar nici unul „lacrimă” – în sensul că tolerează mai mica sau mai marea șmechereală în preajma sa -, am și eu pretenția ca primarul Timișoarei să-i nominalizeze pe ziariștii pe care-i denumește „tonomate”. Am mai spus asta și cu alte ocazii. Nu e normal să acuzi la grămadă, cum fac eu, de exemplu, cu pesediștii în speranța unei mobilizări moralizatoare în acest partid. Prin urmare, Nicolae Robu ar trebui să spună cine i-a cerut „fise” sau dacă știe că aceia primesc fise de la adversarii săi politici pentru a-l bălăcări în ziare. Asta e una, pentru o clarificare vizavi de breasla presei, despre care n-am să zic că e perfectă sau impecabil de curată, dar nici mizerabilă la grămadă.

Uite cine vorbește de „tonomate” de presă! Repet, nu exclud fenomenul respectiv în breasla ziariștilor. Ți se face greață când constați că unii trăiesc cu asta nu din sărăcie, ci pur și simplu din oportunitate și cu mare satisfacție. Dar mi se pare o obrăznicie la fel de mare să vorbești de presă pe bani când tu plătești din banul public tinere/tineri care să simuleze jurnalismul, ținând un telefon în mână și întrebând „de bine” subiectul Nicolae Robu, politicianul liberal, primarul, angajatorul tău, la urma urmelor?

Pe de altă parte, manipularea lui Robu e cu atât mai mârșavă cu cât o părere corectă despre gunoaiele de pe străzi poate fi emisă și de către un jurnalist liber și curat pe conștiință, și de unul de tip „tonomat”. Ce, un „tonomat” nu poate spune adevărul, mai ales  când acesta se poate vedea cu ochiul liber? De ce un „tonomat” l-ar critica pe Nicolae Robu doar spunând minciuni, de ce un „tonomat” nu ar spune adevărul fără să-și mai adauge o cocoașă moralității sale, de ce ar rata o astfel de ocazie să dea în Robu fără să mintă? Ar fi o singură explicație: că „tonomatul” ar fi încasat „fise” de la cel pe care îl protejează, nespunând nimic de gunoiul de pe străzile administrate de primarul Nicolae Robu. Doar atunci un „tonomat” nu ar scrie despre mizeriile Timișoarei.

Și, la absurd, ce ar trebui să spună un „tonomat” plătit de Nicolae Robu ca să nu fie considerat un ziarist corupt? Că pe stradă e curat? Da, ar spune că ADID e partenerul RETIM-ului în contractul pentru gunoiul casnic și alte programe, dar nu poate scrie nimeni că anumite coșuri de gunoi sunt goale, dacă ele nu sunt goale. Nicolae Robu ne amestecă dinadins RETIM-ul, ADID-ul și Horticultura pentru a fabrica o breșă în acuzele venite de la presă, de la adversarii politici sau direct de la populație. Apoi acuză populația needucată pentru deponeele clandestine. A spus cineva că acei oameni care aruncă gunoi la colț de stradă sunt timișoreni educați? Evident că nu, dar asta nu înseamnă că administratorul orașului se va duce la culcare liniștit că vinovat e altcineva.

Pentru asta există poliție locală. Orice needucat din ăsta trebuie prins și amendat, dar pentru că nu-i putem prinde pe toți asta nu înseamnă că orașul Timișoara trebuie să se arate neputincios și să trăiască în gunoaie. Că cineva din aparatul tehnic nu a fost în stare să-și facă o sincronizare între contracte, licitații și eventualele contestati (nu numai în problema gunoiului stradal) asta nu e vina celor ce trebuie să suporte cea mai mare umilință posibilă pentru un timișorean – senzația că te compleșesc gunoaiele în fiecare stație de tramvai, autobuz sau firobuz. Pentru asta trebuia să-și asume cineva lipsa de funcționalitate. Era mai corect și, până la urmă, o explicație sinceră ar fi fost mult mai bine înțeleasă de contribuabil decât o fugă permanentă de răspundere marca Nicolae Robu. M-ați prins, dom’ primar! Un prieten mi-a dat niște bani să scriu acest articol. Au ajuns cât să bem o cafea împreună. Da, aici, în Timișoara, nu în Jamaica. Gata, am făcut și eu o manipulare.