Cum facem „Timișoara curată”?

De multe ori mă întrebam dacă e bine sau nu să avem un primar atât de optimist și dacă atitudinea asta pozitivă ar trebui sau nu să ne fie molipsitoare, chiar și atunci când n-am avea motive să ne așteptăm la ceva atât de bun. Ca mulți alți concetățeni, primul mandat l-am susținut și apoi l-am revotat pe Nicolae Robu, „drogat” de perspectiva tot mai incertă de a repune fotbalul timișorean pe linia de plutire. Era evident că așa ceva nu se va mai întâmpla mulți ani de atunci încolo, dar optimismul funcționează în relația politician-alegător ca un drog. Acum, buimac de mizeria de pe străzile orașului, mă trezesc lovit în moalele capului de un proiect deosebit. Nu, nu e vorba de „Renașterea Cea Mai Poli Dintre Toate Poli”, nici de „Cultură la tot cartierul” și nici „Aqualandul visurilor tale”, cum ar fi la Cluj. Este vorba doar de curățenie, proiectul „Timișoara curată”. Senzațional, ne bucurăm precum copiii că ni se promite curățenie! Deși, să vorbești de curățenie în Timișoara acestor zile, e ca și cum, la priveghi, ai ruga soția sinucigașului prin spânzurătoare să te ajute să faci un not la cravată.

De ce ar trage primarul Robu o bășină și-apoi s-ar întreba cum de pute atât de urât? Cu o lejeritate debordantă, fără emoții și fără sentimentul că cineva îi dă cu orașul în cap. În primul rând pentru că este politician. Ar fi cea mai convenabilă explicație. Alții ar spune că este inconștient, dar să lăsăm această ipoteză medicilor și biografilor. Explicația că dumnealui nu este de vină pentru mizeria din ultima jumătate de an merge până la un punct. Întotdeauna găsești o vină în modul de gestionare a unei probleme. Fie că ai cerut un caiet de sarcini prea pretențios, fie că alții au făcut asta și nu ai habar ce fac subalternii tăi, însă tratatul ăsta cu superioritate a tuturor problemelor, de pe poziția „neobositului”, „fanaticului muncii”, „vârfului de lance” al politicii, omului căruia îi ies toate fără să cunoască greșeala nu are cum să nu producă și situații de criză, cum a fost cea a gunoiului stradal.

„Timișoara curată”. Proiect al lui Nicolae Robu. Pozitivism dus la extrem sau inconștiență? Toamna lui 2019 ne va da răspunsul la această întrebare. Să dea Dumnezeu să aibă el dreptate și să-i mai facă hateri odată pe ziariștii nerăbdători, însă tare mă tem că mizeria adunată în jumătate de an va fi cumplit de greu de adunat chiar și într-un an de zile. Praful, frunzele, hârtiile și plasticul adunate la borduri nu pot fi adunate automatizat din simplul motiv că poliția locală nu va avea capacitatea de a organiza o interdicție atât de amplă a parcatului în acele zone, pentru ca mașinile operatorului de curățenie să intre pe lângă borduri. Hârtiile și ambalajele aruncate pe zone verzi se fac una cu pâmântul, iar adunarea lor nu mai merge mecanizat, ci luat la mână. Toată Timișoara ar trebui luată la mână, iar asta nu va fi un lucru ușor nici pentru cea mai tare firmă de profil din lume, cu toate surprizele tehnologice cu care prestatorul de servicii se zice că ar trebui să ne surprindă.

„Timișoara curată” a lui Nicolae Robu ar trebui să însemne mult mai mult decât mobilizarea firmelor contractante și a altor societăți municipale. Timișoara are nevoie de un program civic la urma urmelor. Pentru asta trebuie găsite căi de capacitare a asociațiilor de locatari, de a motiva consiliile de cartier în pornirea unor astfel de acțiuni cetățenești în fiecare zonă. Timișoara ar putea fi mult mai repede curată dacă spiritul civic ne-ar scoate din casă pe fiecare dintre noi să adunăm pe un perimetru de câteva zeci de metri în jurul locuințelor, în iarbă, în gardul viu, fie că suntem proprietari persoane fizice și mai ales dacă e vorba de firme și instituții publice. Oameni buni, nu mai contează cine este de vină. Nu pentru acel om ieșim să facem curat, ci pentru noi. Dacă vrei să-l pedepsești pe cel despre care crezi că e vinovat de ce-a trebuit să îndurăm, mizerie la propriu, mândria de timișorean și bănățean afectată de imaginea dusă în toată țara, dacă vrei să osândești pe cineva, atunci nu o fă acum, ci la anul, cu ocazia alegerilor. Să facem Timișoara curată! Cum?