Când vrei să distrugi „Speranța”

Dan Turturică spunea recent că procurorul general Augustin Lazăr nu are ce căuta în fruntea instituției într-o Românie normală. Și că în aceeași Românie normală n-ar trebui să existe nici politicieni ori alți șefi de importante instituții foști securiști sau decidenți de forță din perioada comunistă. Da, Lazăr să plece la pensie, dar să plece toți cei cu asemenea păcate, nu numai cei ce s-au căit și funcționează cu bunul simț și credință în statul de drept. Asta ar fi trebuit să zică și „Societatea Timișoara” când i s-a cerut din tot felul de guri cu pofte totalitare să retragă premiul „Speranța” acordat anul acesta tocmai lui Augustin Lazăr. Nu să se scuze că Lazăr de atunci nu a făcut rău, iar cel de acum face bine. Genul acesta de fisuri în conștiința omului face deliciul celor ce manipulează astăzi o întreagă Românie.

Tocmai în asta constă lichelismul unor politicieni de tipul PSD-ALDE. Ei știu că adepții României normale sunt deranjați de oameni cu un trecut ușor compromițător ca al procurorului general Augustin Lazăr, deși asupra faptelor sale în folosul sistemului comunist se poate discuta și susține o grămadă de îndoieli. Da, dar ei știu că acest trecut deranjează românii cu bun simț și dornici de o normalitate europeană, de democrație sănătoasă. Dar îndemnurile la demisii și ieșire din viața publică vin tocmai din acea zonă unde nu deranjează deloc că ai fost securist sau comunist habotnic. Asta ar vrea ei. Să punem principiile înainte de orice pentru că așa este normal într-o țară normală. Nu și în lumea lor. Să cerem noi plecarea unui om care apăra astăzi valorile statului de drept, iar mâine să pună ei în loc o coadă de topor.

Ca normalii să-l dea jos pe cel ce-i deranjează pe anormali, dar ei, anormalii, să continue să deranjeze viața celorlalți cu dorință de libertate, democrație, egalitate în fața legii, abandonarea sistemului de favoruri generat de o clasă politică coruptă. Cât de proști pot să ne creadă acești oameni, la urma urmelor? Granița dintre cât de proști ne cred ei pe noi și cât de proști sunt ei să ne creadă așa e foarte volatilă, iar îndrăzneala asta venită din nesimțire ori din prostie pură nu va avea limite într-un stat condus de astfel de oameni. Ne vor călca pe cap de câte ori vor simți nevoia, iar de la un punct încolo nici măcar nu vor mai simula normalitatea unui stat de drept membru UE. Nu, vor zice că procedează așa pentru că pot să o facă.

Ne putem aștepta la orice pe viitor. Dacă le dăm senzația că au învins, că noi am abandonat lupta, iar Europa nu mai are ce să le facă lor ca șmecheri primordiali, nu ne va aștepta nimic bun. Vor îndrăzni tot mai mult și vom ajunge ca un torționar sau un securist sadea să-i ceară unuia ca Augustin Lazăr să recunoască că a nedreptățit oameni. Vor spune fără să clipească și uitându-se direct în ochii noștri că Europa este de vină că se teme că banii comunitari vor fi furați de ticăloșii aflați la putere într-un stat membru. Și că din acest motiv nu ne mai dau cei de la UE subvențiile directe în agricultură sau finanțare pentru programe europene de dezvoltare. Acestea vor fi paradoxurile și absurdul din scenariile kafkiene ce ne vor copleși după ce depunem armele și ne vom retrage „Speranța”.