Diverse

Horia Colibășanu, despre expediția de pe Dhaulgiri: „Să deschizi o rută nouă nu e ușor nici în România. Am acceptat să suferim”

Alpinistul timișorean Horia Colibășanu a decis să se întoarcă acasă din aventua din Himalaya, alături de colegii săi de echipă, Peter și Marius. Nu au prins fereastra de vreme bună pentru ascensiunea finală pe vârful Dhaulagiri din Himalaya, de 8.167 de metri. Din cauza vremii și a vântului puternic, cei trei sportivi au decis să renunțe la ascensiunea finală.

Horia Colibășanu, Dhaulgiri

Horia Colibășanu a fost conștient la ce se înhamă înainte de a pleca în expediție. Alpinistul timișorean și-a relatat o parte a experienței pe care a avut-o în Himalaya.

„Să deschizi o rută nouă nu e ușor nici în România. În Himalaya cu atât mai mult. Și de departe cel mai mare impediment este necunoscutul, estimarea a ce te așteaptă următoarea zi. În ciuda modului light în care încercăm să luăm lucrurile, nu suntem aici în concediu. Nu am venit să ne distrăm, am acceptat să venim să suferim. Și știam că va fi greu. Dar oare greul are suficiente grade de comparație? Pentru că e greu de descris în adjective cum lucrurile devin grele, tot mai grele și mai grele și începi să te întrebi nu dacă mai durează greul, ci cât timp o să mai crească în intensitate și dacă o să o ia de la capăt. În Himalaya, pe o rută normală se înaintează cam 600-1000 m pe zi pe o distanță de aproximativ 3000-4000m din tabăra de bază până pe vârf. Altfel spus, odată aclimatizat se ajunge pe vârf în 3-4 zile, plus o zi-două pentru coborâre. Aici, pentru cei 4000m, am avut și zile bune în care înaintam 200-300m. Dar au fost și 3 zile consecutive, desparțite de câte o zi de pauză, în care munceam 10-11 ore, urcam aproape 1000 m ca să înaintăm pe ruta nouă 20-30 m. Apoi înapoi jos, neștiind când o să se termine această muncă mai degrabă sisifică, decât alpină. În porțiunea de perete și horn am cam văzut din ce material sunt fabricate corzile, pitoanele, friendurile, Marius și Peter. Mult mai tare decât aș fi crezut. Nu am mai bătut pitoane de 10 ani. Nu am chef să îmi zică Peter că nu sunt plasate bine, în consecință, cu brandul subțire de dentist, pun două mâini pe coada ciocanului. Gen Monica Seles, doar că nu țip”, scrie Horia Colibăîșanu pe pagina sa de Facebook.

Share
Published by
Cristina Tomescu

Recent Posts

Cartierul Tipografilor rămâne cel mai scump din Timișoara

Cartierul Tipografilor continuă să rămână surpriza imobiliară a Timișoarei. Prețurile cerute pentru locuințele de aici…

2 ore ago

Buziașul caută furnizor pentru trei microbuze electrice, pentru realizarea transportului în comun

Orașul Buziaș dorește introducerea transportului în comun în localitate, dar și în localitățile din jur.…

2 ore ago

Ada Hausvater, directorul general al Teatrului Național din Timișoara, inclusă în Capital Top 100 Manageri, ediția 2024

Capital Top 100 Manageri reprezintă rezultatul analizei desfășurate la nivel național, privind rezultatele manageriale notabile și…

4 ore ago

Vinerea Patimilor, zi de post negru

Vinerea Mare reprezintă pentru creștinii ortodocși ziua când a fost răstignit pe cruce Fiul lui…

4 ore ago

Seria cu Vâlcea începe în Vinerea Mare

Baschetbaliștii de la SCM Timişoara dispută cu începere de astăzi ultima serie din play-out. Ei…

5 ore ago

Disoluţia PNL. Studiu de caz: cum au fost abordate speţele Alin Nica şi Iulian Dumitrescu

Orice grup, organizaţie, societate funcţionează după nişte reguli. Aşa e în firea lucrurilor. Dacă e…

6 ore ago