Nu așa bați PSD-ul la anul, comparându-l pe Robu cu Dragnea

Pentru alegerea unui candidat comun la București au loc discuții între PNL, USR și PMP. Cel puțin așa povestea Nicușor Dan, fostul președinte al USR și cel ce se declară acum potrivit pentru funcția de edil-șef al capitalei. Adunarea voturilor în aceeași oală anti-pesedistă sau anti-Firea este singura variantă pentru partidele de opoziție în tentativa de a-și trece pe lista succeselor mari orașe ale României. Actuala lege ajută primarii în funcție. Realegerea lor din primul tur, fără să se depășească 50% dintre voturi, este o bagatelă pentru cei aflați în funcții. De aceea e obligatoriu ca oamenii cu capul pe umeri să se înțeleagă asupra unei propuneri. Cine crede că e ușor și că liberalii, useriștii sau cei de la PMP sunt politicieni responsabili prin definiție se înșeală. La urma urmelor, nu poți atrage la nesfârșit atenția asupra pericolului PSD, să arăți alegătorilor că ăștia distrug țara, iar când poți aduna voturi tu cu mânuțele tale intri într-un calcul de partid cu care dai foc la jucărie. Nu poți cere populației să iasă la minus 10 grade afară să protesteze, dacă tu nu te poți înțelege la plus 23 de grade, cu o cafea și o oranjadă în față, la discuții cu partenerii de idei, iar apoi să te mai și declari politician responsabil.

Alegerile europarlamentare nu sunt doar alegeri europarlamentare, cum nici cele locale nu sunt numai de interes local. Cu cât aduni mai mulți primari în actuala opoziție, cu atât șansele PSD de a duce cu cireada oamenii la vot e mai mică. Un scor mic la europarlamentare pentru Dragnea face total necredibil un scor furat la prezidențiale sau apoi în alegerile generale. Șansele PSD sunt mult mai mici fără o grămadă de primari dispuși să manevreze mai ales în zona rurală, iar pentru asta opoziția responsabilă trebuie să se comporte ca atare. Dar candidați comuni se pot propune și acolo unde nu sunt în funcție edili PSD. Despre situația de la Timișoara se vorbește de mult timp. Dificultatea de a pune, la absurd, un candidat comun nu vine numai din încăpățânarea lui Nicolae Robu, cum ar fi cel mai facil a decreta. E și firesc ca Nicolae Robu să se considere cel mai potrivit pentru a fi el acel candidat comun. De ce nu el, dacă este în funcție?, se poate întreba liberalul. Dar de ce el?

Numai că încăpățânarea nu e specifică doar fiilor Bocsigului, ci vine și din zone mai urbane. Credeți că USR ar accepta o astfel de nominalizare din partea PNL-USR-PMP la Timișoara? Nicolae Robu candidat? Și nu de azi, de ieri, după ce domnul Lae îi făcea din vorbe „sataniști”. Ca să nu mai zic că în Timiș PMP ar fi ca nuca-n peretele unei asocieri dintre liberali și useriști. Nu cred nici că Nicolae Robu ar fi mai bun decât ce ar propune USR din simplul motiv că nu știu cu cine ar veni cei de la USR, dar, bun, rău, obiceiul cam ăsta e: partidele fac sondaje înainte de desemnare și aleg candidatul plasat cel mai bine în aceste studii sociologice. Că menținerea lui Robu în fruntea sondajelor este o treabă bună sau proastă, corectă sau de manipulare populistă, rămâne de discutat, dar peste tot așa se face, prin sondaje de opinie. Clar, Nicolae Robu nu va accepta că USR vine cu un „satanist” mai bun, nici dacă sondajele i-ar arăta asta. Dar USR l-ar accepta pe Nicolae Robu, după ce îl face praf aproape săptămânal?

Știu, așa e jocul. Cei din opoziție critică, primarul eschivează, parează și dacă totul se plasează în jocul democratic rezonabil atunci se poate ajunge la o înțelegere. Numai că tocmai aici intervine înțelepciunea politică, să prevezi astfel de momente din viitorul imediat, nu să arunci cu scuipați toată ziua și să te prindă o astfel de alianță cu pantalonul „pe vine”.

P.S. Chiar sunt curios dacă în partidele astea ce și-au asumat salvarea noastră de pesedism mai funcționează o fărâmă de inteligență. Se vor înțelege măcar la Camera Deputaților, unde PSD teoretic n-ar mai avea majoritate, să susțină un candidat comun pentru Curtea Constituțională a României sau o vor umple de sânge în fața PSD-ului? Și-așa liberalii  au dat un semnal de toată frumusețea, propunând doi parlamentari pentru o instituție de care ne tot plângem că colcăie de cadre politice veritabile.