Bâlciul deşertăciunilor PSD-iste sau cum s-a urcat „neconflictuala” în copac

PSD, între „Priştina, capitala Muntenegrului”, discotecă şi „Ali Comicul”*. (Am preluat aici porecla extrem de inspirată pe care site-ul Aktual24 i-a dat-o lui Mihai Fifor.) Asta ar fi principala coordonată desprinsă din Congresul PSD de sâmbătă, o adunare cu mari accente de bâlci de ţară, culminând cu huiduirea baronului Oprişan. Congres în urmă căruia, noul preşedinte al PSD este Viorica Dăncilă. Adică exact acelaşi personaj burlesc de al cărui coeficient de inteligenţă râdeau până îi durea burta inclusiv PSD-iştii. E drept, pe la colţuri, ca să nu-i audă Liviu Dragnea, cel care o impusese în fruntea Guvernului, pe singurul criteriu al obedienţei. Şi asta după ce dăduse două rateuri cu Grindeanu şi Tudose. Obedienţă pe care Dragnea o traducea la acea vreme în „neconflictualitate”.

De fapt, chiar Dăncilă singură şi-a pus eticheta de “inteligentă” când spunea că „Decât să vorbesc liber şi să spun prostii…”. În fine, coana Vasilica a dat de pământ cu pronosticurile celor care spuneau că n-are ambiţii politice, ajungând să se creadă şi ea providenţială pentru PSD. (Marea durere e că acelaşi lucru crede şi pentru România). Iar ca să-şi atingă scopul, “neconflictuala” de ieri şi-a şantajat colegii că, dacă nu ajunge preşedinte, demisionează din funcţia de premier. Ceea ce ar însemna ca mii şi mii de PSD-işti din întreaga ţară să fie să fie rejectaţi de la “măcelărie” şi din sinecuri. Iar şantajul a funcţionat de minune, iar incontestabila campioană mondială a gafelor a ajuns preşedintele celui mai mare partid din România. Nu mă refer aici la electorat, ci la structuri şi membri.

Al doilea câştigător al alegerilor este Eugen Teodorovici, cunoscut şi ca Orlando “Discotecă”. Cu vaste cunoştinţe în finanţe, precum Viorica Dăncilă în postmodernismul în literatura americană, Teodorovici tocmai a “reuşit” să bage România într-un deficit bugetar comparabil cu al unei ţări în criză economică. De-un tupeu de golan de cartier, el nu s-a sfiit ca, de la tribuna Congresului, să ameninţe că bugetul e pe mâna lui, iar promisiunile altor miniştri sunt goale de conţinut, dacă nu vrea şi el să deblocheze banii. De parcă moştenise bugetul de la tat-su. De altfel, cu grosul delegaţilor format din primar, cu această ameninţare şi-a învins contracandidatul Daniel Suciu.

În fine, troika de conducere este compltată de Ali Comicul, alias Mihai Fifor. Omul care a devenit celebru prin tot felul de declaraţii aberante şi halucinante, date însă cu mimă de om serios. Precum aceea că la Deveselu erau rachete balistice ofensive, de-şi frecau ruşii mâinile de bucurie.

Şi dacă tot a fost bâlci, n-au lipsit nici bufonii. Primul a fost clovnul cu pretenţii Liviu Pleşoianu, care şi-a continuat tiradele anti-europene şi anti-americane, dar şi mai vechea obsesie cu „statul paralel”. Am aflat din nou că imperialiştii cei răi, „monştrii”, ne vor şi petrolul şi pădurile, roşiile, râul, ramul, ba chiar şi pe… deja celebra Sorina. Şi asta în timp ce, de la acelaşi pupitru, Dăncilă spunea că… PSD este cel mai pro-european partid din România (sic!). Culmea e că discursul său halucinant a fost şi aplaudat la scenă deschisă, Pleşoianu primind, de altfel, al doilea număr de voturi, după Dăncilă, pentru funcţia de preşedinte. La capitolul bufoni nu-l putem uita nici pe Şerban Nicolae, şoferul interlopului Cătălin Voicu. „patriot”, suveranist şi luptător cu „statul paralel”. Nicolae a avut o zicere de un comic de zile mari: „PSD e un partid de oameni cinstiţi, de partid de oameni care trăiesc din muncă cinstită”. Cât despre al treilea bufon, Codrin Ştefănescu… rămâne cum s-a stabilit.
Acum, sincer, faptul că PSD a ajuns pe mâna unor „megacompetenţi” şi măscărici, că un congres a fost un bâlci în care bufonii au fost aclamaţi, ar fi cel mult de râs şi n-ar fi cel mai rău lucru din lume. Tragedia acestei ţări, este că aceşti trepăduşi încă mai conduc România.

*Ali Comicul, pe numele lui Mohammed Saeed al-Sahaf, a fost un ministru al lui Saddam Hussein, celebru prin declaraţiile sale fantasmagorice. De altfel, americanii l-au declarat cel mai îndrăgit irakian, pentru aberaţiile cu iz comic pe care le scotea. “Americanii se sinucid cu sutele la porţile Bagdadului”; “S-au rătăcit în deşert, fiindcă nu ştiu să citească busola, sunt nişte retaradţi”, sunt doar câteva dintre declaraţiile sale. “I-am măcelărit!”, au fost ultimele sale cuvinte, în timp ce în spatele lui americanii intrau în Bagdad.