Primii locuitori din zona Dudeştii Vechi trăiau bine şi în epoca bronzului/FOTO

Pagina de Facebook dedicată cercetărilor arheologice, realizată de Direcţia de Cultură Timiş prezintă o serie de informaţii despre situl arheologic de la Cociohat, aflat la aprox. 15 km vest de comuna Dudeștii Vechi. Descoperirile realizate arată că în antichitate zona era mlăştinoasă, dar că în acea zonă de Banat şi în acele vremuri se trăia bine, fiind cultivată chiar şi o formă primară de grâu.
Acest sit e situat la doar câteva sute de metri de granița cu Serbia şi a fost identificat ca urmare a lucrărilor de ameliorări funciare. Reprezentanții Direcției Județene pentru Cultură Timiș și ai Poliției de Patrimoniu au sesizat în zona amintită, în timpul unui control, urmele unei consistente locuiri umane din epoca bronzului mijlociu (cultura Mureș) și ale unei așezări temporare din perioada evului mediu.
„Cercetarea arheologică preventivă efectuata in anul 2016 a început cu zonele unde existau deja dezvelite mecanizat complexe arheologice, cu scopul de a salva informația istorică și patrimoniul arheologic expus intemperiilor. Complexele identificate relativ ușor pe baza contrastelor de culoare a solului, constau în gropi de provizii/menajere, morminte și locuințe/bordeie. Din cele 269 de complexe cercetate, aproape 90 % aparțin epocii bronzului (cultura Mureș), restul aparținând epocii medievale (sec. XI-XIII). Doar două complexe au fost identificate ca fiind eneolitice, aparținând culturii Baden”, spun informaţiile prezentate.
Zona era una mlăştinoasă, dar care oferea hrană de calitate, inclusiv se realizau anumite culturi de grâu, un grâu primitiv.
„În antichitate, zona era mlăștinoasă, predispusă inundațiilor, fapt reflectat de componența materialului arheologic, dominat de prezența în multe complexe a oaselor de pește și a cochiliilor albe-sidefii de scoici, probabil parte din hrana curentă a oamenilor preistorici. Culegerea sezonieră a scoicilor pentru consum a fost relevată și depozitarea exclusivă a cochiliilor în câteva gropi menajere, probabil deșeuri rămase în urma unui „festin colectiv” (una din gropi adăpostea peste 140 kg de cochilii). La curățarea și spălarea materialului dintr-o asemenea „groapă cu scoici”, în pământul acumulat în cochilii s-a identificat o cantitate apreciabilă de boabe arse de grâu. Analiza acestora au arătat că în epocile străvechi, în zona aceasta mlăștinoasă și plină de bălți, se cultiva pe grinduri triticum spelta, un tip de grâu primitiv, cu bob neuniform pe spic, dar în ciuda productivității scăzute, foarte hrănitor și ușor de cultivat. Această descoperire, precum și identificarea unei cantități importante de oase de animale domestice (mai ales vite și ovi-caprine) arată că se trăia bine în zonele de mlaștină, clima blândă, precum și vegetația abundentă fiind exploatate de comunitățile umane ale epocii bronzului și mai târziu a evului mediu”, se mai arată în informaţiile prezentate.
Existența unei locuiri îndelungate în arealul cercetat este relevată și de descoperirea câtorva morminte din epoca bronzului cu schelete în poziție chircită, precum și de un mormânt de inhumație din perioada evului mediu (sec. XI-XII). Cele câteva locuințe medievale, cu plan patrulater (aprox. 3 x 3 m) identificate în zona de vest a sitului nu prezintă toate elementele necesare pentru atribuirea unei locuiri permamente.

Foto: facebook.com/Arheologia-Banatului