De la “pupaţii” lui Bojin, la „trădătorii” lui Simonis

PSD Timiş în era Freddy Simonis s-a transformat în „Noul PSD Timiş”. Sau cel puţin aceasta încearcă să ne convingă noii lideri ai filialei. Care, fie vorba între noi, sunt cam aceiaşi precum cei ai „Old PSD”, cu câteva excepţii, nici măcar notabile.

Adică sunt tot cei care au votat (parlamentarii) toate porcăriile lui Dragnea de măcelărire a justiţiei sau care încercau să ne convingă că Dăncilă este cea mai inteligentă fiinţă din întreaga Cale Lactee. Dar mentalităţile se pot schimba, nu-i aşa? Sau cel puţin asta vrea să ne convingă „New PSD”.

Prima ieşire publică a „Noului PSD Timiş” s-a referit la traseismul politic, o chestiune care, cu adevărat, reprezintă o plagă puturoasă în politica românească de astăzi, dar şi de ieri şi, foarte probabil, de mâine. Şi citez câteva fragmente din comunicatul „noilor PSD-işti”: „Așa că declarăm cu tărie că indiferent de consecințe, indiferent că vom pierde voturi, indiferent că vom pierde procente electorale, nu vom mai accepta compromisuri. Nu vom mai accepta traseiști, nu vom mai tolera candidați care să schimbe culorile și sigla după cum bate vântul guvernării (…) Schimbarea începe cu noi și prima regulă după care ne ghidăm este că nu negociem cu trădătorii. Pentru că oricine trădează azi, va trăda și mâine. Așa că stop traseiștilor! Stop trădătorilor!”

Dacă acum un an sau doi citeai un astfel de fragment, erai convins că aparţine vreunui lider PNL, partid care se bătea cu traseismul de dimineaţa până seara târziu, iar a doua zi o lua de la capăt. Fiind însă acum la putere şi magnet pentru toţi vagabonzii politici, liberalilor nu le mai pute traseismul absolute deloc. În schimb, fiind în opoziţie şi asistând la o hemoragie de primari, PSD s-a transformat în cel mai dur adversar al traseismului. Cel puţin “New PSD Timiş”.

Este exact însă acelaşi partid care a legiferat traseimul şi chiar prin încălcarea Constituţiei. Astfel, în toamna lui 2014, înaintea alegerilor prezidenţiale, dădea faimoasa Ordonanţă de Urgenţă nr. 55, (cunoscută mai ales drept a traseiştilor), prin care orice primar avea la dispoziţie 40 de zile ca să-şi schimbe partidul. Numai în judeţul Timiş, PSD câştiga cu această ordonanţă 19 primari, adică 20% dintre toţi edilii. Degeaba ordonanţa a fost declarată ulterior neconstituţională, ea îşi făcuse efectul. Curat constituţional!

Preşedintele de la acea vreme al PSD Timiş, Titu Bojin, chiar îşi făcea titlu de glorie prin faptul că pupa primari la grămadă din alte partide pentru a-i racola. Şi n-a fost singura dată, fiindcă şi în 2012 făcea acelaşi lucru, în special cu primarii PDL. Şi totul în ropotele de aplauze ale celor cărora astăzi le pute traseismul de le mută nasul Fiindcă se pare că acest vagabandonaj politic este OK, atunci când eşti la primire, dar foarte urât când eşti “la servire”.

Evident, este departe de aplaudat ce face PNL astăzi, primind, fără niciun discernământ, orice traseist. Doar în Teleorman, a luat 19 primari dintr-o lovitură şi, probabil, l-ar fi luat şi pe Liviu Dragnea, dacă acesta nu era puţin ocupat. În Tmiş se vorbeşte de cel puţin zece primari care ar trece de la PSD la PNL. Culmea, mulţi dintre ei sunt chiar cei care au părăsit partidul în urmă cu patru ani, pentru a trece la PSD. Atunci erau dezertori şi trădători, acum sunt băieţi buni pentru Robu şi compania. Ori stilul ăsta machiavelic de-a câştiga alegerile, prin orice mijloace, fâcând toate compromisurile din lume, demonstrează încă o dată că politica este o damă de moravuri uşoare. Sau cel puţin aşa este tratată de marea majoritate a politicienilor de astăzi.

De altfel, în mediul rural se petrec treceri de la un partid la altul absolut ilare. De exemplu, dacă un primar PSD pleacă la PNL, aduce cu el, de obicei, o bună parte din organizaţie. Supăraţi, cei din PNL se duc să ocupe spaţiul gol la PSD.

Revenind la “noul PSD Timiş” şi lupta sa cu traseiştii, cine garantează că, la un moment dat, pe modelul Bojin, Freddy Simonis nu va lua şi el primarii la pupat, inclusiv pe “trădătorii” de astăzi? Sau trebuie să-i acordăm, precum în justiţie, prezumţia de nevinovăţie şi bune intenţii?