Domnule Robu, tataie, gata, vă așteaptă doamna acasă!

Când nici prin cap nu-i trecea că va trăi o astfel de seară de 27 septembrie 2020, amară, tristă, frustrantă, când calul alb nu-i părea deloc o mârțoagă, cum s-a dovedit până la urmă, Nicolae Robu fanaticul în orgoliu și neobositul în aroganță își permitea să mai și greșească. Iar când greșea, greșea cu lejeritatea omului plin de sine, regele care lăsa să-i mai scape procente în lupta politică și electorală, căci avea de unde. Așa credea atunci și mare i-a fost mirarea când cineva i-a spus că totul s-a terminat: „Domnule Robu, tataie, gata, vă așteaptă doamna acasă”.

Politic vorbind, în fanatismul lui, Nicolae Robu a avut o execuție blândă, a murit ușor, fără suferință. Nicio clipă n-a tremurat pentru viitorul său politic, iar când pleci de acasă să cumperi șampanie pentru sărbătorirea victoriei și te lovește fulgerul nu mai apuci nici să suferi. Nicolae Robu a ieșit la plimbare primar al Timișoarei și s-a trezit dascăl la Politehnică, în cel mai fericit caz. Era îmbrăcat cu haina de lider al organizației PNL Timiș și s-a trezit vedetă a campionatelor de șah jucate de pensionari în vreun parc din Zona Soarelui, unde lumea tocmai ce uitase cine le-a renovat cartierul.

Nicolae Robu a avut infinite momente în care s-a scăldat în ridicol, se poate spune chiar că și-a distrus singur punctele de simpatie cu care a plecat cu mulți ani în urmă prin administrația timișoreană, însă și-a terminat rolul de fanfaron printr-o normală revenire la luciditate. Nicolae Robu n-a fost Gabriela Firea. Primarul în funcție și liderul liberalilor timișeni n-a implorat să i se mai dea o seară pe calul său alb, căci numărătoarea voturilor mai poate schimba ceva.

Nu, Nicolae Robu a revenit cu picioarele pe pământ foarte repede, ceea ce îi mai spală din păcate. A admis că înfrângere sa a fost una la scor, preferabilă uneia „la mustață”, după care să-i pară tare rău. Poate că până la ora târzie când scriu aceste rânduri nu și-a felicitat contracandidatul câștigător. Îi va fi greu să ureze ceva unui Dominic Fritz pe care numai vagabond nu l-a făcut, dar probabil că orele ce vin îi vor aduce și cuvintele potrivite pentru o ieșire cât mai elegantă din scenă.

Probabil că Nicolae Robu va îmbătrâni cu convingerea că timișorenii au fost nerecunoscători, că nu i-au mulțumit după al patrulea mandat, plângând isteric ca la dispariția unui adevărat Kim Ir Sen liberal. Dar să nu cădem în același păcat al numerelor. Doi din trei timișoreni au stat acasă. Nu i-a interesat nici plecarea lui Nicolae Robu, nici venirea altuia mai bun sau mai slab ca el. Nouă, celor din presă, ne veți lipsi, domnule Robu. Ați fost ca vântul pentru moară, ca apa pentru hidrocentrală, ca cărbunele pentru termocentrală.

Despre Dominic Fritz? Nimic deocamdată. Se bucură cu lumea în Piața Victoriei. Să-l lăsăm să-și trăiască momentul, căci vin zile grele.