Modelul Bolojan. Au puterea şi curajul Alin Nica şi Dominic Fritz să-l implementeze în Timiş şi Timişoara?

Zilele trecute, Comisia de Prognoză a anunţat că, anul viitor, salariile din domeniul public vor fi cu 45% mai mari decât cele din mediul privat, făcând iarăşi din România o ţară unică cel puţin în Europa. Probabil, prin Africa se mai găsesc astfel de ţări. Şi chestiunea nu se opreşte aici. România are cel mai mare aparat funcţionăresc, raportat la numărul de locuitori, din Uniunea Europeană. Adică şi foarte mulţi şi foarte bine plătiţi, o consecinţă a politicilor duse de guvernele PSD din ultimii ani. O politică însă care sufocă sectorul antreprenorial.

Pe de altă parte, trebuie recunoscut că niciun partid, nici măcar PNL, nu a făcut nimic pentru restructurarea acestui aparat mamut care apasă din greu asupra mediului privat. Ba mai mult, pe vremea premierului Tăriceanu s-au făcut cele mai multe angajări la stat. Că, din acest punct de vedere, situaţia este aproape scăpată de sub control o admiteau chiar şi PSD-iştii. Astfel, când era ministru de Finanţe, Orlando Teodorovici vorbea de o amplă restructurare, afirmând că, pe lângă un bugetar care munceşte, mai sunt trei care atârnă. Şi avea dreptate. Problema este că „atârnătorii” sunt tot felul de politruci, odrasle, fini, cuscri, cumătri, amante ale politicienilor. Funcţiile la stat au ajuns incluiv să fie plata unor servicii făcute unor lideri politici. Iar din acest punct de vedere se pare că e imposbil să intri în acest sector, fie că eşti PSD, PNL sau mai ştiu ce.

Şi totuşi… Există un om în ţara asta care a dovedit că se poate. Indiscutabil, Ilie Bolojan, fiindcă despre el este vorba, a fost cel mai bun primar din ţară în ultimii ani, lucru admis chiar şi de PSD-işti. Mă rog, singurul care îi contesta acest „titlu” a fost Nicolae Robu, dar nu ştiu dacă mai contează părerea lui. Într-o emisiune televizată, alături de Elena Lasconi, noul primar al oraşului Câmpulung Muscel, Bolojan dezvăluia că bugetul de salarii al Primăriei Oradea era mai mic de 14 milioane de euro, adică banii care mergeau pe salarii în primăria din Câmpulung. Oradea are 200.000 de locuitori, oraşul din Argeş are sub 30 de mii…

După trei mandate de primar, Bolojan a fost ales preşedinte al CJ Bihor. Imediat după învestire a dat jumătate din angajaţii instituţiei afară. Credeţi că Bolojan nu ştie administraţie şi şi-a tras un glonţ în picior prin această măsură? Nici vorbă. Ba chiar cunoaşte atât de multă, încât ştie că poţi face aceeaşi treabă, ba chiar mai bună cu o jumătate din angajaţi. Cum?

Fiindcă atunci când cei puşi pe pile freacă menta şi nu muncesc (oricum, nici nu ştiu) şi ceilalţi care ştiu şi pot se molipsesc de la ei. Prin această măsură, Bolojan a devenit un adevărat erou, nu doar în Bihor, ci în întreaga ţară, Un erou al românilor muncitori, cu braţele sau creierul, care ştiu cât de greu se câştigă un ban. Multor politicieni le-a fost frică să facă astfel de restructurări şi din punct de vedere electoral. Dar şi aici ai doar de câştigat, dincolo de avantajele economice. Fiindcă românii s-au săturat să fie sfidaţi de cei care iau salarii nesimţite doar pentru a plimba aerul prin instituţii. E adevărat şi faptul că politrucii, rudele şi amantele trebuie să-şi dovedească priceperea în mediul privat.

Ar mai fi o întrebare. Poate acest „model Bolojan” să ajungă şi în administraţia din Timiş şi Timişoara? Aici aş face o paranteză. În opoziţie fiind, USR a clamat tot timpul o reformă adâncă în administraţie, atât centrală, cât şi locală. Acum o poate face prin primarii săi, unul fiind Dominic Fritz. Într-o primă declaraţie vizavi de acest aspect, Fritz a afirmat că sunt foarte mulţi angajaţi în primărie şi care stau în birouri mici. Astfel că, sau unii vor fi daţi afară, sau va căuta alte spaţii. Chestia cu spaţiile e puţin cam bizară, trebuie să recunoaştem.

Mai trebuie spus aici că, în perioada lui Robu, în primărie au fost angajaţi peste 100 de oameni, cei mai mulţi fiind de la partid. O altă chestiune ciudată în acea perioadă a fost că foarte mulţi dintre salariaţi nu lucrau în posturile unde au fost angajaţi, ci erau transferaţi în alte zone. (Exemple ar fi „şoferul Vasile”, dar şi celebra Sanda Greblă.) De unde concluzia de bun simţ că nu era nevoie de acele posturi unde erau angajaţi. Asta aşa, dacă ar vrea cineva să facă curat şi nu ştie de unde să înceapă.

În schimb, la CJ Timiş, colegul de partid al lui Bolojan, Alin Nica, a afirmat că acum e într-o fază de evaluare a personalului. Să vedem cât o să ţină această evaluare. Până atunci, noul preşedinte al CJ Caraş-Severin, timişoreanul Romeo Dunca, preluând modelul Bolojan, a concediat o jumătate din instituţie. Omul vine din zona privată şi ştie cum stă treaba cu tăiatul frunzelor la câini în administraţie.