Se împlinesc 50 de ani de la debutul producției celebrului tramvai Timiș

Timișoara a fost pionier în domeniul transportului în comun european, dar se poate lăuda și cu cel mai de succes tramvai produs în România, modelul Timiș. Acesta a circulat ani buni de zile pe traseele din oraș, dar și din alte municipii din România, până în anul 2008.

Lunga istorie a tramvaiului timișorean a fost marcată de momente în care dorința de inovație a fost forța care a condus la dezvoltare și evoluție. Între anii 1950 – 1954 a fost realizat primul tramvai românesc pe boghiuri – Gb 2/2, după proiectul început în anul 1946 de către Acad. Corneliu Miklosi. Întreaga serie de tramvaie de acest tip a fost realizată în cadrul atelierelor situate pe actualul Bulevard Take Ionescu, la numărul 56. În acei ani, premiera nu a coincis cu planurile Partidului Comunist care, după realizarea primelor 5 tramvaie de acest tip, a interzis continuarea producției. Contrar acestei decizii, s-au mai produs încă 2 astfel de tramvaie, am aflat de la Silviu Dănescu, designer, entuziast în domeniul transportului public.

Anii au trecut iar posibilitățile de producție ale întreprinderilor bucureștene și craiovene erau sub necesarul de tramvaie din transportul timișorean. Acest lucru a determinat continuarea modernizărilor de tramvaie, prin recarosarea celor produse înainte de 1914 sau modernizate ulterior, lucrări începute odată cu numirea lui Corneliu Miklosi la conducerea societății de tramvaie (Tramvaiele Comunale Timișoara).

Începutul anilor 60 este marcat de apariția tramvaiului de tip T1-62, o altă modernizare a unor tipuri de tramvaie vechi, proiect realizat și coordonat de Gheorghe Bihoi. Proiectul este ulterior continuat, ajungându-se până la primele desene de vagoane motor articulate românești, ne mai spune Silviu Dănescu.

Cu toate că aceste proiecte au rămas la stadiul de desene, ideea nu a fost abandonată, iar în 1969, sub conducerea aceluiași Gheorghe Bihoi, care a coordonat un grup de tehnicieni și ingineri reprezentativi atât din cadrul Întreprinderii de Transport Timișoara, cât și din cadrul Institutului Politehnic “Traian Vuia” Timișoara, se începe proiectarea unui concept nou de tramvai. Acesta era un vagon motor silențios, pe boghiuri, ce reprezenta o variantă adusă la zi a tramvaiului Gb 2/2. Proiectul avea să poarte denumirea internă TM 69 și urma să marcheze o evoluție majoră în privința condițiilor de transport.

Conform lui Bihoi, deși inițial s-a dorit ca noul tramvai sa fie și primul model de tramvai articulat din țară, conducerea I. T. B. (Intreprinderea de Transport Bucuresti) s-a opus, argumentând că “pentru un oraș de mărimea Timișoarei formatul vagon motor + vagon remorcă este suficient”. Rezultatul a dus la modificarea proiectului inițial și adaptarea sa conform aprobărilor. În realitate proiectul tramvaiului articulat timișorean făcea concurență celui început la I. T. B, care copia modelul dublu articulat primit spre testare de la firma Linke Hofmann Busch. Ca și precedentul model de tramvai pe boghiuri, și istoria prototipului tramvaiului Timiș avea să fie scrisă în aceleași ateliere din Blv. Take Ionescu 56. Realizat pe parcursul anului 1970, prototipul tramvaiului Timiș și-a început călătoria pe liniile timișorene la finele acelui an, arată datele culese de Dănescu.

Noul tramvai beneficia de o caroserie cu un design modern, cu zone vitrate mari, salonul fiind iluminat cu lămpi fluorescente. Din punct de vedere tehnic, proiectul timișorean a beneficiat și de sprijinul companiei de utilități Stadtwerke din München, companie ce includea și serviciile de transport în comun. Orașul german se pregătea în acea perioadă de Jocurile Olimpice iar parcul de tramvaie era prea mic pentru a face față afluxului mare de vizitatori. Datorită acestei situații, printr-o înțelegere cu guvernul român, s-a decis trimiterea unui grup de muncitori din cadrul întreprinderii timișorene de transport în Bavaria. Aceștia au contribuit la modernizarea parcului de tramvaie münchenez, întreprinderea timișoreană având, pe lângă avantajele financiare și pe cel de calificare a personalului. Colaborarea cu partenerii germani nu s-a rezumat doar la forța de muncă, aceștia punând la dispoziție diferite proiecte de subansamble sau componente utilizate pentru noul proiect. Tramvaiele Timiș au fost primele care au folosit pantograful asimetric, iar prima serie a acestora a beneficiat de sistem de acționare și control electric furnizat de Kiepe Electric,

Deși autoritățile au sprijinit construcția unui complex de hale industriale noi, destinate atât producției de tramvaie cât și întreținerii facile a acestora, o nouă decizie se ia la nivel central, iar producția de tramvaie se transferă la Întreprinderea Electrometal / Eltim începând cu 1977. Proiectul tramvaiului Timiș își continuă evoluția, astfel încât în anul 1982, pe lângă prototipul tramvaiului simplu articulat apare și cel al unui model îmbunătățit, denumit Timiș 2. Interzicerea în anii 80 a utilizării aluminiului (precum și a altor materiale scumpe) și obligativitatea folosirii componentelor doar din producția națională (pentru evitarea importului) a dus la o scădere a calității acestor tramvaie, ne spunea Silviu Dănescu.

Tramvaiul Timiș a asigurat transportul în comun din numeroase orașe românești precum: Arad, Brăila, Cluj, Craiova, Galați, Iași, Oradea, Ploiești, Reșița, Sibiu și Timișoara. A fost produs atât în varianta pentru ecartament normal (1435mm) cât și pentru cel metric (1000mm).

Parcul timișorean a însumat un număr total de 133 de vagoane motor, 1 vagon motor articulat și 122 vagoane remorcă. Producția de trenuri tramvai a depășit numărul de 530 de bucăți, acestea fiind realizate între 1971 și 1990. Tramvaiele de acest tip au deservit Timișoara între anii 1970 și 2005. Orașul în care s-au folosit în serviciul de transport ultimele tramvaie Timiș a fost Arad, unde utilizarea lor s-a încheiat în 2008.

În prezent tramvaiele Timiș mai există în câteva orașe din țară și au fost păstrate atât în scop muzeal cât și turistic, cele din Timișoara urmând a fi incluse în colecția Muzeului Corneliu Miklosi.

Nu trebuie să uităm că acest tip de tramvai a fost strâns legat de Revoluția din 1989, unul din momentele memorabile fiind cel al opririi circulației tramvaielor în Piața Maria. La comemorarea a 20 de ani de la Revoluție, tramvaiul Timiș 2 cu numărul 311 a fost transformat într-o expoziție tematică itinerantă, iar la comemorarea a 30 de ani, vagonul motor Timiș 2 cu numărul de parc 343 (vagonul turistic) a găzduit evenimente artistice precum citirea de poezii scrise de Ion Monoran sau punerea în scenă a unei piese de teatru.

Apariția acestui tip de tramvai a schimbat ideea de transport în comun din anii 70, tramvaiul Timiș devenind în acea perioada unul din simbolurile orașului. Prin producția de serie a acestui tip de tramvai s-a continuat tradiția locală industrială, care a dus la dezvoltarea Timișoarei, in ciuda opreliștilor apărute de-a lungul istoriei. Aceasta filă de istorie nu trebuie uitată, iar prezentarea adecvată a vehiculelor existente în cadrul Muzeului Corneliu Miklosi, arată modul  în care ne respectăm identitatea. Din păcate acest an pandemic nu a permis organizarea unui eveniment cu public, însă am speranța că anul 2021 va crea premisele organizării unui astfel de eveniment.

La baza materialului au stat date culese din monografia “130 de ani de activitate 1869 – 1999, Monografie R. A. T. T.”, respectiv documente din Arhivele R. A. T. T.