„Fantoma” lui Goia. O altă gaură neagră moştenită de Fritz de la Robu

Ca o interesantă coincidenţă, chiar în ziua în care ministrul Economiei, Claudiu Năsui, dezvăluia existenţa unei structuri fantome în subordinea ministerului, un comunicat de presă ne amintea de existenţa unei instituţii similare la Timişoara. Şi mă refer la un document al STPT (ex-RATT) prin care Societatea Metropolitană de Transport Timișoara (SMTT) a ordonat ca, în plină pandemie de coronavirus, pensionarii timişoreni care au dreptul la transport gratuit să se înghesuie în fiecare lună pentru a-şi valida abonamentul.

O decizie total iresponsabilă, ca să nu spun criminală, având în vedere că este vorba de peste 50 de mii de pensionari, care vor fi nevoiţi să se bulucească lunar la câteva puncte de vânzare. Sigur, se poate face o lungă discuţie vizavi de gratuităţile de transport acordate în timp, din raţiuni electorale fiind adăugate tot felul de categorii de foştii primari Gheorghe Ciuhandu şi Nicolae Robu. Astfel că s-a ajuns la Timişoara, la nivelul lunii noiembrie 2020, ca 75.000 de persoane să beneficieze de gratuităţi, dintre care 55.000 de pensionari. De fapt beneficiarii sunt chiar mai mulţi fiindcă studenţii nu erau în oraş atunici. Evident că trebuie o nouă politică în privinţa acestor gratuităţi. Poate cei cu pensiile mai mari de un anumit plafon să fie şterşi de pe listă. Poate trebuie făcută ordine şi la studenţi. În fine. Dar să chemi în plină pandemie pensionarii pe străzi încalcă orice normă de de securitate sanitară.

Culmea, cum arătam, decizia nu a fost luată de STPT, ci de SMTT. Această structură a fost înfiinţată prin 2008, în vremea primarului Ciuhandu, dar a devenit funcţională abia în 2019. Scopul declarat al societăţii este gestionarea transportului periurban. În acest sens foloseşte toate mijloacele şi angajaţii STPT. Mai mult, a ajuns să şi coordoneze activitatea societăţii de transport public. SMTT are în total 25 de angajaţi, toţi fiind şefi sau şefuleţi, cu excepţia unui şofer, ca probabil trebuie să-l plimbe pe directorul structurii, Ioan Goia. Că doar n-o să umble cu tramvaiul sau firobuzul!

Şi am ajuns astfel la omul care conduce structura fantomă. Ioan Goia a fost demis de Nicolae Robu din funcţia de director al STPT în mai 2018, pentru rezultate execrabile. Indolent, incapabil şi foarte slab manger, au fost calificativele date chiar de Robu lui Goia. Foarte interesant, în iunie 2018 acelaşi Goia participă la un concurs pentru o poziţie de membru al Consiliului de Administraţie al STPT (nouă în total). Şi nu obţine nici măcar 40 de puncte, baremul minim pentru a prinde locul.

În anul următor, ce să vezi? Goia este uns director al suprastructurii care coordonează STPT! De noaptea minţii, dar şi o altă mostră a meritocraţiei promovate de Robu! De fapt el a ajuns şef cu sprijinul nemijlocit al bunului său prieten, inegalabilul Culiţă Chiş, acest “Die Hard” al administraţiei timişorene.

Ajuns din nou şef, din cei 25 de salariaţi ai SMTT, angajaţi în 2009 şi 2010 , 21 au fost aduşi direct de Goia, mulţi dintre ei neamuri şi prieteni. Ca orice societate care se respectă, îşi face şi un site, pentu care achită… 70.000 de lei. Şi … la treabă! Ce treabă? Plimbat hârtii şi mutat aer dintr-o parte în alta. Şi păstrarea unui comsion din banii pe care Primăria nu-i mai livrează direct STPT, ci prin intermediul SMTT. Pe scurt, avem o “căpuşă” a unei spocietăţi oricum cu mari probleme. Anul trecut, primarul Nicolae Robu a vrut să-i dea lui Goia un milion de lei lunar, printr-o Hotărâre de Consiliu Local. Prevederea bine ascunsă a fost descoperită însă de un consilier local, iar “afacerea” a fost oprită. Ce făcea Goia cu aceşti bani este greu de spus. De altfel, la şedinţa cu pricina Robu a ajuns să-l certe chiar pe protejatul său, Nicu Bitea, şeful STPT, care se împotrivea aberantei măsuri.

Dar nu-i plângeţi pe cei de la SMTT fiindc au pierdut ae pleaşcă. De exemplu, în decembrie, în condiţiile în care la STPT nu se plăteau nici măcar salariile, Goia dădea prime de câte 2.000 de lei la angajaţii. Una peste alta “fantoma lui Goia” (am parafrazat un cunoscut film despre celebrul pictor Goya regizat de Milos Forman şi cu un excelent Javier Barden, înainte de-a deveni megastarul din “No country for Old Man”) este o altă “gaură neagră” pe care fostul primar a pasat-o cu dărnicie urmaşului său. Ce va face Dominic Fritz cu ea depinde şi de modul în care Culiţă Chiş a reuşit să i se bage pe sub piele, aşa cum a făcut şi cu ultimii doi primari.