Cât rahat intră într-o gură plină? Minciunile stupefiante ale unor politicieni de Timișoara

Despre omul public Ionuț Nasleu numai de bine. N-am considerat niciodată că ar fi o bombă de presă, dar nici n-am să neg că în decursul multor ani de taifas cu diverși politicieni poate că am băut o cafea cu dumnealui pe vreo terasă de lângă sediul PRM, unde omul își lăsase doctrina, la garderobă, lângă pardesiul doamnei Stefania Stegăroiu.

N-am să zic nici că e o personalitate marcantă a Timișoarei, căci nu e, nici că e un fanfaron, cum poate ar merita să rămână în anale. Nu e mare scofală să ajungi în situația dumnealui dacă ți-ai conturat un astfel de profil: manelist, fost ofițer de informații, peremist și totodată liberal, înclinații de malagambist și cu un anturaj atât de pestriț, printre care mardeiași sau „consumatori” de droguri. Iar dacă nu e mare scofală s-ajungi atât de grav, atunci așa a rămas să-l cunoască lumea pe Ionuț Nasleu. Deși, încurajându- și alt destin, lumea îi putea spune „sărumâna, dom’ părinte”.

Când ți-ai ales să faci parte din așa ceva, firește că trebuie să te aștepți și la necazuri. Dar Ionuț Nasleu nu este un subiect preferat și intenționez să mă folosesc de el doar pentru a adulmeca comportamentele altor personalități politice: Nicolae Robu, Alfred Simonis și indirect Sorin Grindeanu. Din această jenă nici n-am vrut să apăs prea tare pedala criticii primarului Nicolae Robu cât era în funcție, reproșându-i relația de nepermis cu Ionuț Nasleu, prietenul edilului și al multora, unii certați cu legea. Din niciun punct de vedere nu puteai considera firesc ca un primar de mare și civilizat municipiu, profesor universitar, să fie partener de concediu cu un manelist, un „frate” al unor persoane cel puțin dubioase, semialfabetizate, iar argumentul penal nici n-ar fi trebuit să conteze în fața celui estetic pentru a combate o astfel de asociere.

Nicolae Robu după alegeri, zilele trecute, într-un dialog video pe platforma pressalert.ro, pur și simplu mi-a dat două variante să-mi fac o părere definitivă despre dumnealui. Ori dumnealui e dus cu pluta rău de tot, fiind de o „naivitate” mult mai complicată decât cea pe care o admite, „la alibi”, ori fostul primar chiar își bate joc grosolan de cei ce i-au fost alegători. Pur și simplu era mai decent, mai bărbătește ca domnul Robu să vină în fața oricăruia dintre noi și să ne zică: „uite, ce de proști m-au ales!”, decât să înșire niște scuze absolut penibile pentru amiciția sa cu Ionuț Nasleu.

Chestionat despre relația cu dl. Nasleu, prof. Nicolae Robu a povestit că plecarea cu acesta în concediu în Statele Unite ale Americii s-a produs pentru că: 1) Ionuț Nasleu oricum avea drum pe acolo, ca și cum nu mergea în Florida, ci la Domașnea-Cornea, să aducă răchia; 2) Dacă tot era și el pe acolo, cu treabă, atunci l-au luat să le care trolerele domnului și doamnei Robu, căci dumnealui avea o problemă medicală la coloană. Din pozele prezentate cu elan masochist de Nicolae Robu chiar în zilele concediului, am observat că dacă tot a fost folositor dl. Nasleu la căratul trolerelor de la aeroport la cameră, edilul l-a invitat la o baie în piscină, că tot era pe-acolo; 3) A mai spus fostul președinte al PNL Timiș că a observat și el o treabă: că de când Ionuț Nasleu s-a operat la stomac nu mai ține la băutură și vorbește prostii. Gata, s-a lăsat noaptea minții și m-am dus să mă culc, căci nici eu nu țin la băutură și tocmai ce-am observat că nici fostul primar.

Altul care ne ia de dobitoci e marea speranță a social-democrației, deputatul PSD Alfred Simonis, dar el măcar are o scuză: s-a obișnuit să facă asta cu propriul electorat. În același cadru media, Simonis a povestit o zi mai târziu despre o poză în care Sorin Grindeanu se ține prietenește de după mijloc cu același Ionuț Nasleu. „Și ce e cu asta?”, părea să întrebe șeful de grup pesedist din Cameră. Tot el explica contextul: era la ziua de naștere a dlui Grindeanu, 5 decembrie, pe o terasă, iar Ionuț Nasleu hopa și el pe-acolo, din pură întâmplare, „că tot era pe-acolo”. Mânecă scurtă pe Ionuț Nasleu, flannel subțire pe Sorin Grindeanu, poza făcută undeva înăuntru, pe un perete, o icoană a Mântuitorului, iar în colț un suport plin cu rufe. Interesantă „terasă”, de nișă, cum a umblat așa buimac Ionuț Nasleu prin oraș până ce-a găsit-o!

Firește că nu sunt născut de ieri să mă surprindă minciuna la politicieni. Nu, nu faptul că au darul de a supraviețui unor situații incomode apelând la minciună mă suprinde la ei, poate mulți încercăm astfel de ieșiri din situații grele, ci dimensiunea minciunii, neverosimilul absolut, prostia de care ai nevoie pentru a crede așa ceva și faptul că acești oameni ne-o atribuie nouă, celor către care se îndreaptă aceste explicații, în loc să și-o asume ei. Probabil nici nu se gândesc la asta. Cu câtă lejeritate, cu câtă naturalețe „păcălesc” oamenii ăștia! Ar trebui să-i oprească poliția cu detectorul de minciuni, nu cu alcooltestul.