Două sute de ani de dominație otomană. Cum s-a schimbat Timișoara în această perioadă

Timp de aproape două sute de ani, Timișoara a fost parte a Imperiului Otoman. Orașul s-a schimbat semnificativ, inclusiv structura etnică și religioasă a populației. Conducerea administrativă a avut altă structură, dar turcii au observat importanța strategică a zonei și i-au acordat importanța cuvenită.

Specialiștii Muzeului Național al Banatului ne oferă un ”Periplu prin Timișoara otomană (1552 – 1716)”. Ei ne prezintă modul în care s-a schimbat modul de organizare administrativă și religioasă al cetății, dar și evoluția economică a zonei.

”După alungarea habsburgilor, teritoriul Banatului de câmpie este transformat în provincie otomană, numită vilayetul de Timișoara, în timp ce zona montană devine parte a Transilvaniei cu numele de Banatul de Lugoj și Caransebeș. Prefacerile prilejuite de instalarea noii autorități se resimt în toate domeniiile vieții. Politic, orașul devine reședința provinciei ai cărui conducători (pașa) erau aleși din rândul beglergbegilor cu două tuiuri sau uneori, din rândul vizirilor cu trei tuiuri. Pe plan economic visteria sultanului este reprezentată la Timișoara de un defterdar, funcționar însărcinat cu strângerea taxelor și impozitelor, iar autoritatea judiciară a fost preluată de kadiu, ale cărui atribuții s-au extins cu timpul în sfera social-economică și religioasă. Datorită valențelor sale urbane cultura otomană s-a evidențiat în târgurile și centrele orășenești. Astfel, la Timișoara populația creștină din interiorul cetății a fost înlocuită de coloniști musulmani proveniți din Imperiu. Târgul a devenit bazar, în timp ce bisericile au devenit moschei”, spun cei de la MNaB.

Istoricii vorbesc și despre momentul în care cetatea a fost cucerită de otomani, din mâna habsburgilor.

27 iulie 1552 – „În acea zi, ordia turcă a luat cetatea. De aceea bisericile sale au fost transformate în geamii, clopotele au fost aruncate din clopotniţele cu turnuri şi s-a început acolo citirea ezanului (chemarea la rugăciune a musulmanilor). Timişoara fiind cetatea cea mai însemnată din tot ţinutul Transilvaniei, turcii, pentru diriguirea treburilor lor de acolo, au transformat-o într-un centru de eyalet. Astfel, ei au hotărât ca şi pentru stăpânirea altor provincii să facă aici un beilerbeilîc. Această provincie fiind în apropiere de hotarele altor duşmani creştini, a fost nevoie să fie trimisă aici şi oaste sub conducerea unui serdar destoinic şi încercat. Din acest punct de vedere şi pentru slujba adusă împărăţiei, padişahul s-a gândit la Kasâm paşa. De aceea, ca răsplată pentru sacrificiile şi slujbele aduse împărăţiei şi în acelaşi timp pentru vitejia sa s-a găsit potrivită alegerea lui Kasâm paşa ca beilerbei de Timişoara. Şi astfel Timişoara a devenit o adevărată provincie turcească”. Mustafa Gelalzade, „Cronici turceşti”.

Foto: „Timișoara în sec. XVII”, Nicolas Sanson (1600-1667)