O fi carantinarea Timişoarei necesară, dar câteva semne de întrebare tot ridică

Ca principiu, sunt de acord că în situaţii extreme trebuie luate măsuri extreme. Iar o astfel de măsură în această perioadă de pandemie pe care o traversăm este lockdown-ul, carantinarea etc. Au aplicat astfel de măsuri restrictive şi ţări sau oraşe mult mai civilizate. Sigur, aceste decizii trebuie luate după măsurători ştiinţifice, proiecţii etc. Şi după ce au fost epuizate alte măsuri.

Timişoara intră azi în carantină pentru cel puţin 14 zile. Autorităţile au decis că este singura măsură care poate să stăvilească numărul tot mai mare de infectări din oraş. Având în vedere că măsura a fost luată în Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă cu o extrem de largă majoritate (30 de voturi pentru, patru contra, patru abţineri), foarte multe nu ar fi de spus.

Şi totuşi… Unele evenimente lasă impresia însă că măsura a fost luată oarecum pripit, heirupistic. Şi am să mă explic, fără a intra în polemica politică iscată pe marginea acestei măsuri restrictive. Şi totodată fără a cădea în capcana populismului.

În seara zilei de 4 martie, prefectul Zoltan Nemeth face următoarea declaraţie: “Ultimul lucru pe care ni-l dorim odată cu preluarea acestor noi poziții este să discutăm de carantinarea Municipiului Timișoara (…) Doar împreună, printr-un efort comun, putem evita luarea acestei decizii (…) Cei din domeniul HoReCa să fie vigilenți și să respecte cu maximă strictețe măsurile de prevenție. Suntem în al 12-lea ceas și trebuie să realizeze toată lumea acest aspect. Mi-aș dori ca măsura de carantinarea să nu fie decisă politic, ci pe criterii științifice și să fie ultima măsură luată după ce am încercat toate celelalte măsuri”.  Între această declaraţie pertinentă, aş putea spune, şi ziua de 6 martie, când a fost votată carantina, a fost o singură zi. S-au încercat în această unică zi “toate celelalte măsuri”? Mă îndoiesc.

Cu o zi înainte de această declaraţie, în seara zilei de 3 martie, CJSU face un apel public, prin care li se cere timişorenilor să fie extreme de precauţi. Din nou, un apel binevenit: “Doar TU poți evita carantinarea Timișoarei! Doar împreună, printr-un efort comun, putem evita luarea acestei decizii (carantinarea n.a.). Măsura de carantinare a Municipiului Timișoara recomandată de Institutul de Sănătate Publică din România poate fi evitată doar printr-o strictă respectare a distanțării sociale și prin aplicarea tuturor normelor de igienă privind prevenirea răspândirii Covid-19”.

Când faci un astfel de apel, oare nu e normal să aştepţi câteva zile un feedback de la oameni, iar apoi să iei o măsură? Ştiţi care e culmea? A existat un fel de feedback, dar pozitiv. Nu ştiu dacă a fost o întâmplare, dar rata de infectare pentru vineri 5 martie, dată publicităţii în 6 martie, a fost mai scăzută decât în ziua precedentă! Şi asta nu e totul, a scăzut şi în ziua următoare, deci două zile la rând. Dacă tot se dorea carantinarea, de ce s-a mai făcut acest apel? Din lipsă de ocupaţie? Mai mult, având în vedere că rata a scăzut, de ce nu s-a mai aşteptat câteva zile?

Şi ar mai fi unele chestiuni. S-a invocat faptul că terasele din centru au fost pline în ultima perioadă. Perfect adevărat. Dar de ce n-a intervenit poliţia? Adică nu respectăm reguli simple, dar le vom respecta pe cele mai drastice? E normal ca un întreg oraş să sufere pentru o mână de oameni? Nu se poate interveni direct asupra celor care nu respectă măsurile? Când un picior are cangrenă, tai piciorul, nu capul. Plus că aceleaşi forţe de ordine care nu au fost în stare să intervină la aceste terase vor face de acum înainte munca mult mai complicată de-a pune în practică măsurile drastice care derivă din carantinare?

Mai sunt şi exemplele clasice cu unele comune periurbane care au intrat în carantină cu rata de infectare de 7 şi au ajuns la 10. De ce? Fiindcă nu s-au respectat regulile, iar cei care trebuiau să vegheze la respectarea lor au luta totul în băşcălie. Nu mai discut de pregătirea prealabilă a oamenilor pentru ceea ce va urma. Ca să nu vorbesc de tentaţia “fructului interzis”, oamenii încălcând dinadins măsurile cu cât sunt mai drastice. Stau aproape de Giroc. Ştiţi când bubuia mai tare muzica şi se auzeau chefurile mai puternic, unele însoţite de focuri de artificii? Exact atunci când Girocul era în carantină.

Repet, nu sunt din capul locului împotriva carantinării. E o decizie pe care trebuie să o ia specialiştii. Şi nu doar în medicină, fiindcă trebuie văzute şi costurile economice ale unei astfel de măsuri. Dar tot ce s-a întâmplat în doar câteva zile parcă îţi lasă gustul amar al unei decizii luate pe genunchi, din cauza neputinţei de-a impune respectarea regulilor.