Useriști-plus și plus-useriste, nimeni n-a zis că va fi ușor!

Ce avem? Avem un guvern de coaliție format dintr-un partid liberal ce se dorește conservator în toate, ancorat în tradiții populare și religioase de dragul electoratului, dar și în alte obiceiuri de viață venite din balcanismul nostru politic. Mai avem un partid de centru acuzat că ar fi progresist, dar ce nu este progresist într-o țară în care toată clasa politică se simte mai bine într-o alianță cu PSD? Partid progresist care, ca orice nou intrat în problemă, trage prea tare de jucărie, apasă inabil pe pedala politicii principiale, ceea ce n-ar fi rău dacă celelalte partide nu ar fi PSD sau după chipul și asemănarea PSD-lui. Mai avem și-un UDMR, ceea ce spune totul despre scena politică.

Ce nu avem? Nu avem cum avea stabilitate într-o coaliție în care nu toți joacă cu aceleași cărți, după aceleași reguli, când în formațiuni vor avea loc alegeri și mai contează și poziționarea liderilor în interior. Nu ai cum avea stabilitate când principalul partid de opoziție face ce face Rusia cu Uniunea Europeană, alimentează pofta „de dulce” a partidelor dispuse la compromis, stârnesc pofta de alianțe în care limbajul politic și de afaceri se apropie sensibil de cel al famililor mafiote fără pretenții etice.

Când ai un PNL pe jumătate nostalgic la afacerile cu PSD, iar dincolo un USR prea pornit pe calea scurtă și dreaptă, fără dispoziție și știință în compromisul politic, atunci nu vei avea stabilitate, tot timpul va fi o ceartă de tipul CDR cu PD, PNL cu PNȚCD, PNL cu PNL, președinte cu partide etc. Iar mulți dintre români, electoratul ce-a așteptat data alegerilor și scăparea de PSD mai ceva ca plecarea în concediu, vor prefera hoția celorlați „prostiei” ăstora, fără să-și amintească că ceilalți au defilat și cu hoția, și cu prostia în ultimii ani de guvernare.

Ce nu trebuie să avem? Nu trebuie să avem cheful ăla de cafteală ce-l vezi zilele astea prin USR. Orbiți de lipsa de eleganță și abilitate pentru munca în echipă a lui Florin Câțu, uitând de bâlbele lui Voiculescu, useriștii n-ar face prin ieșirea de la guvernare decât jocurile celor ce hăhăie de fericire când văd cum se topește bruma de încredere în partea bună a Forței, cea proeuropeană, atlantică, din politica românească. Și când spun asta nu mă refer neapărat și numai la PSD, cât mai degrabă la „patrioții” despre care nu știm în slujba cărei ortodoxii activează.

Ce trebuie să avem? Să aibă ei răbdare, înțelepciunea de a înțelege cum se lucrează în echipă și să-și imagineze cum se duce dracului un proiect mai așteptat de vatra electorală a dreptei românești eventual la scrutinul din 1996, tot pentru a pune capăt unor dezastre PSD. USR trebuie să înțeleagă că ieșirea de la guvernare acum echivalează cu aducerea PSD „la butoane”. USR va rămâne o alternativă la guvernare în 2024 doar dacă este dată afară din coaliție. Vor rămâne pe cai mari din punct de vedere electoral dacă liberalii se leapădă cu disperare de miniștrii reformiști de la Transporturi, Sănătate sau Justiție, de o corectitudine în finanțare la Fonduri Europene, exact când au supărat clientela sistemului în care ne-am complăcut până acuma.

Un USR ar beneficia de o strategie pe termen lung doar dacă persistă senzația că este scos de la guvernare de mafie și PNL, de PSD și AUR, de Șoșoacă sau Antena 3, de Budapesta sau Moscova, nu mai contează de cine, nedreptățit și puternic victimizat, nu și dacă pleacă singur, nefiind capabil să gestioneze prima criză ieșită în cale. Dar pentru noi ce-am votat o formulă PNL-USR pentru actuala guvernare mai contează care e strategia USR pentru 2024? La urma urmelor, dacă trăim cu gândul la strategii și la potențarea șanselor la alegerile de peste trei ani când mai trăim prezentul, domnilor de la USR? Noi acuma vrem reforma, nu când vă ies vouă pașii!