Statul meu nu eșuează niciodată, el așa funcționează

Klaus Iohannis a zis inițial că totul e perfect, că nu e nicio criză, nici politică, nici sanitară, nici de care. Apoi, brusc, a pus degetul pe rana României: statul a eșuat. Și nu oricum, ci trist. A eșuat o dată, a eșuat a doua oară, cred că și a patra numai pe incendii, dar președintele a fost necruțător cu statul doar acum. Statul ăsta e greșit. Unde a greșit statul?

Păi a greșit de la primul consilier prezidențial de sub organigrama dumnealui la Cotroceni, apoi s-a dus cu greșeala la guvern, unde au greșit mai mulți premieri, apoi au greșit miniștrii, au greșit secretarii de stat, dezastru total, au greșit și prefecții, apoi primarii, funcționarii publici, cei de la situații de urgență, de la pompieri, cei care autorizează, toți au greșit într-o lucrare comună, imensă, românească, trudită zeci de ani pentru ca astăzi Klaus Iohannis să zică, lejer: „Statul a eșuat”.

Despre noi nu zice nimic. Președintele se ferește să mă arate cu degetul pe mine, pe tine, cititorule, pe liberal, pe userist, pe pesedist sau pe patriotul dac, pe cetățeanul ce nu s-a dus la vot, se ferește pentru că electoratul nu e niciodată vinovat. Dar nici politicienii ce declară ceva de la o tribună nu sunt vinovați ei. Vinovat e sistemul, e statul eșuat, dar ei nu. De pildă, ex-premierul Cîțu a zis după incendiul de la Constanța că guvernul a alocat fonduri multe pentru ca treaba să meargă bine. Dacă cineva din management nu a folosit acele fonduri, nu mai e de vină el, Florin Cîțu. De ce ar fi?

Putem face zeci de întrebări la prefecți, la primari, la șefi de la MAI, toți vor spune că ei au sesizat, ei au anchetat, ei au atras atenția, finalmente managerul nu mai are ce să zică și este demis sau își dă demisia într-o mare ușurare. Statul a scăpat, deși este eșuat de-a binelea. Ne inviorăm puțin cu gândul că o bombă nu cade niciodată în aceeași „pâlnie”, iar autoritățile câștigă timp. Următoarea „pâlnie” va fi undeva, cândva, nu știm, dar sigur urmează să se producă. O așteaptă și Klaus Iohannis, și intermiarul Cîțu, și Arafat, și Bode, Ciolacu o simte și el, doar soarta dă cu banul să vadă cine e ghinionistul. Din ce județ vine el? Cine vor fi victimele arse care ne vor aminti că statul a mai eșuat o dată de la ultima eșuare?

Cert este că statul a eșuat în locul nostru, pentru că noi nu putem fi niciodată vinovați de situația asta. Nimeni nu are curajul să o spună. Ei iarăși nu sunt vinovați, noi nu ne simțim deloc a avea vreo vină, ba chiar începem să ne indignăm la ce vedem. Atunci cum să nu se repete? În realitate, cei mai vinovați pentru ce se întâmplă acum suntem noi, alegătorii. Când noi ne bucurăm la o sută de lei pensie, atunci ce mai contează cine arde? Pentru uleiul ăla primit pomană în campanie poate arzi chiar tu. Crezi că ai atâta ghinion? Nu, clar că nu vei fi tu ăla. Deci să mergem înainte, să așteptăm să ne mai dea guvernul ceva când vin alegeri. Reforme? Ce sunt alea? La ce bune?

Știm ceva, bănuim ce-ar fi, dar dacă vor schimba treburi și ne vor produce deranjuri? Măcar cu ăștia vechi suntem obișnuiți. Ei își pun oamenii lor, au câștigurilor lor, că de aia se luptă atâta, trăiesc clipa ei, trăim clipa și noi. Reformele poate ne plac, poate nu. De ce să riscăm? Vom arde noi la următorul dezastru când președintele își va aminti că statul a eșuat? Categoric nu. Atunci să eșueze, care e problema?