Iar iarna vrajbei lor în primăvara sărăciei lucii se transformă…

La început a fost gazul. Mai bine zis preţul gazului, care a explodat. E drept, nu doar în România, dar la noi scumpirea a fost mult mai acută, iar populaţia care trăieşte sub sau la limita sărăciei mult mai numeroasă. Iar guvernanţii şi-au pus mâinile în şolduri, imputându-şi reciproc problema. O iarnă întreagă şi tot n-au terminat. PSD-iştii l-au luat în colimator pe ministrul Energiei, Virgil Popescu, iar liberalii pe şeful ANRE, fostul electrician Dumitru Chiriţă (PSD), care mai degrabă era găsit pe plajele din Caraibe decât la sediul instituţiei de unde îşi ridică un salariu lunar cât venitul unui român obţinut pe vreo cinci ani.

De făcut nu s-a făcut însă absolut nimic. Iar preţul facturilor la energie a explodat. Pardon, a existat la nivelul guvernului şi al coaliţiei un deşănţat concurs de tot felul de idei şi propuneri, unele de-a dreptul idioate, niciuna finalizată. S-a vorbit de plafonarea preţului la energie, dar fără să se spună cum, de reducerea TVA-ului, de eliminarea temporară a certificatului verde, de ace, brice şi carice. Însă cum emitea un PSD-ist o idee, cum venea un PNL-ist să spună că e proastă. Iar reciproca e perfect valabilă. Sigur, PSD-iştii s-au întrecut pe ei la capitolul populisme, cum a fost cel de plafonare a preţurilor la alimentele de bază, o aberaţie pentru o economie de piaţă, mai mare decât gura lui Şoşoacă. Iar preţurile, nu doar la energie, continuă să crească…

În loc de soluţii, am văzut astfel tot felul de clinciuri, între Cîţu şi Câciu, între Ciolacu şi Cîţu, între Rafila şi Cîţu, şi tot aşa, o vrajbă continuă. În care, ce-i drept, mult mai proactivi, la nivel de promisiuni, au fost cei din PSD, în timp ce liberalii s-au mulţumit, de cele mai multe ori, cu reacţiile. Ca să nu mai spun că premierul Nicolae Ciucă e perceput mai degrabă de partea PSD, iar nu a PNL. De unde s-a prins şi Cîţu la un moment dat că PNL a devenit o anexă a PSD. Cert este că din gură s-au mărit pensii şi salarii şi s-au micşorat preţurile. De fapt, PSD a pozat tot timpul în “băiatul bun” care vrea să dea, dar n-are cum de “băiatul rău” care refuză. Însă în lumea reală nimic nu a împiedicat creşterea preţurilor…

În urmă cu două zile, ministrul de Finanţe, Adrian Câciu, “specialistul” descoperit de PSD în siajul unor companii chinezeşti, în loc de soluţii, a dat “ordin” preţului la energie să stea în banca lui: “Să înceteze odată preţurile acestea explozive la energie, pur şi simplu sunt de nesuportat!”. Păi, dacă a dat ordin Câciu, “preţurile” sigur vor da înapoi ruşinate de cât au putut să fie de nesimţite. Soluţii, însă, nimic. Cert este faptul că inflaţia se apropie de un număr cu două cifre. În acest balamuc instituţionalizat, producătorii agricoli vorbesc despre triplarea preţurilor la alimente în primăvară. Adică o pauperizare totală. Cert este că, şi acum, preţurile urcă în fiecare zi…

Iar soluţiile continuă să se lase aşteptate. Şi, dacă asta n-ar fi de ajuns, riscăm să pierdem şi miliardele de euro din PNRR, pe mâna “competenţilor”. Chiar ministrul Fondurilor Europene, Dan Vîlceanu, a spus public, provocând un imens scandal, că se pierd bani la ministerele Sănătăţii şi Muncii. Dacă la Sănătate avem un ministru gonflat cu pompa de televiziuni, la Muncă e un adevărat Bulă. Care de când a fost înscăunat are o singură idee şi fixă: renegocierea PNRR. Oricât i s-a explicat că nu se poate, Bulă a insistat să fie… Bulă. Despre reforme în sistemul de salarizare, pensii, nici vorbă. Apropo, cu pensiile speciale ce se face? Le mai elimină cineva, măcar le impozitează, sau se extind şi la alte categorii? În acest timp, pauperizarea românilor continuă…

În toată această vrajbă, la un singur lucru sunt perfect de acord PSD cu PNL. Respectiv cu promovarea proştilor în funcţii. Şi aici e un adevărat concurs între PNL şi PSD, care să înfiinţeze mai multe sinecuri prin ministere şi agenţii, care să le ocupe cu mai mulţi proşti. Ei bine, aici chiar n-ai cum să-ţi dai seama cine câştigă. Cert este că odată în România domina “cleptocraţia”, dar acum “prostocraţia” a luat-o cu mult în faţă. Şi în timpul ăsta preţurile cresc, iar săracii sunt tot mai săraci…