Organigrama, ep. 3. Dominic Fritz să întrebe PSD-ul cum face angajările politice

PSD a venit la putere la invitația PNL și toate au mers ca-ntotdeauna în România. Asta este partea bună la guvernarea asta, că este predictibilă în mediocritate, asigură minimalul, nu-și dorește mai mult, iar dacă reușește cumva mai mult o face presată de Uniunea Europeană. Dar nu despre performanța PSD în ale economiei sau legislației vorbim acum, ci despre abilitatea lor de a-și pune oameni în posturi de conducere din diferite instituții, felurite sinecuri, aproape pe nesimțite, la propriu și la figurat.

Ați auzit scandal când un PSD-ist a pus un activist pe o funcție în Timiș, de pildă, prin primăriile lor sau chiar în instituțiile descentralizate? N-ați auzit. La asta se pricep bine. Nu știu ce le fac celor de dinainte, colorați politic sau nu, dar cred că este efectul cobrei, toți pleacă parcă hipnotizați. Nu mai contestă nimeni nimic, deși mulți sunt funcționari publici bătuți în cuie pe funcții. Ați auzit de un proces, că vreun sindicat face tărăboi în fața PSD, că cutare câștigă în instanță și dacă câștigă ce? Eventual își ia banul și taie frunze la câini mai departe în instituție.

Veți spune că metodele democratice sunt mult mai greoaie decât cele dictatoriale și vedem ce se întâmplă în Rusia. Îi spune cineva lui Putin cum să-l dea jos pe Șoigu, de vrea? Nu-i spune, firește, ce calibru să folosească, dar doamna Ursula de la UE nu poate face așa ceva, căci tot dânsa ne ceartă dacă o luăm pe arătură în România. Nu putem amenința un director că dacă nu pleacă i se arată măgăriile făcute, iar dacă nu sunt făcute încă, n-ai decât varianta schimbării organigramei, cum se chinuie primarul Fritz în Primăria Timișoara.

Tot aici s-a spus că Dominic Fritz nu a livrat la nivelul așteptărilor timișorenilor, cu atât mai mult a așteptărilor celor care l-au votat. Edilului Timișoarei îi rămân cronicizate două mari probleme. Una este Coltermul, despre care am tot discutat, și care nu și-a făcut-o cu mâna lui, a venit din istoria recentă a fușerismului românesc, iar a doua este organigrama. Nu poți consuma un mandat întreg într-o luptă cu sindicatul instituției pe tema organigramei. Pur și simplu nu poți. Înseamnă că ai pierdut lupta.

Bun, ce e de făcut? Varianta cu organigrama schimbată e tot o rețetă PSD, nu e cum scrie la „democrație”, iar USR n-a fost mai catolic decât papa în cazul ăsta. Au făcut și ei cum au văzut la alții de-i critică. Problema celor de la USR e că n-au știut să „cânte” la instrumentul cu care au defilat celelalte partide sistem până acum când își plantau oamenii. Chestiunea cu bătutul cu pumnul în masă nu e pentru toți, ci doar pentru cei care se pricep, care au pumn, iar useriștii în această ipostază nu fac decât să pară caraghioși și evident să se compromită.

Dominic Fritz n-are prea multe soluții. Ori lucrează cu șefii puși de Gheorghe Ciuhandu și Nicolae Robu, care i-ar fi devenit devotați în foarte scurt timp, conform obiceiului românesc, ori îi schimba pe cei luați la ochi, însă nu toți odată, ci mai în liniște, „la bucată”, încurajându-le cumva plecarea. Ori dacă nu reușea nici așa, atunci să întrebe PSD-ul cum fac ei de reușesc așa de bine.

Pentru că dacă atât ai reușit (deși cunoscătorii știu că nu e puțin lucru să învingi sistemul altora), există mari șanse pentru contracandidatul tău în alegerile din 2024 să-ți preia noua organigramă, cu oameni eventual puși de tine, iar el să simtă nevoie să ți-o facă „varză” în mai lung sau mai scurt timp, pentru a-și readuce oamenii înapoi. Întrebarea care se pune nu este dacă era nevoie să schimbi pe ici pe colo un șef poate compromis în belelele unui fost primar, ci dacă poți să o faci operațiunea asta și cu ce preț o faci. Iar dacă ai semnale că nu poți s-o duci la capăt, atunci nu te apuci de ea.

Unul precum Chiș Culiță știut ca director la direcția tehnică își va lua leafă cât timp vrea el din respectiva instituție. Tu și dacă schimbi organigrama să pui un om al tău sau unul considerat mai competent, pe Chiș Culiță tot îl plătești în continuare din banul nostru, al contribuabilului. E un preț ce trebuie musai plătit pentru a merge mai bine treaba? OK, îl plătim. Dar dacă nu livrezi ceva care să conteze, nu te va lua lumea la întrebări pentru raportul calitate/preț/orgoliu politic decontat alegătorului din taxe?

Dacă la final de mandat nu îți funcționează mai bine societatea de transport, compania de încălzire, cea de curățenie, spațiile verzi, va mai conta în viitoarea campanie electorală teoria că adevăratul mandat Fritz începe cu al doilea? Că de abia atunci ne va face fericiți. Căci primul mandat a fost cel al asanării, al punerii la punct al unor chestiuni din trecut… Repet, nu puțin lucru, dar va mai conta? Când lumea nu vede rezultate, dar observă din presa că înlocuitorul lui cutare sau cutare în primul rând are carnet de partid USR, iar altceva vizibil nu apare. Pentru că în felul ăsta gestionându-ți mandatul, nu va mai exista un al doilea.