“Maestrul” şi… nu, nu Margareta, ci Auăleu

Zilele trecute a început unul dintre cele mai stranii procese din multiculturala şi megatoleranta Timişoară, având în vedere atât protagoniştii cât şi miza. Ambasadorul cultural al Timişoarei, titlu primit de la fostul primar Nicolae Robu, Maestrul (am înţeles că aşa trebuie să i se spună) Ştefan Popa Popa’s a dat în judecată două instituţii culturale independente. Este vorba de Teatrul Auăleu şi Muzeul Consumatorului Comunist, la pachet cu Scârţ Loc Lejer, localul care găzduieşte cele două instituţii de cultură. Despre local doar atât spun că este frecventat de studenţi, artişti, liceeni din ani terminali, în general clienţi “altfel”.

Miza procesului este… liniştea. Una creativ-artistică, iar nu politică, precum ni se cerea la începutul anilor 90. Maestrul nu poate crea nemuritoarele sale opere în gălăgia provocată de cei care cred că arta înseamnă ceva mai mult decât nişte caricaturi şi portrete făcute cu viteza sunetului. Aşa că, după ce a făcut zeci de sesizări, a dat în judecată cele două instituţii culturale şi localul amintite. Iniţial a făcut acelaşi lucru cu Primăria Timişoara şi primarul Dominic Fritz, solicitând în instanţă anularea autorizaţiei de funcţionare. În trecut a făcut acelaşi lucru şi cu “Casa Bunicii”, restaurant care a trebuit să-şi mute activitatea, în urma reclamaţiilor Maestrului. Tot în numele liniştii creatoare. Cu toate că stă  în centrul unui oraş cu aproape o jumătate de milion de locuitori. Obligaţi să facă linişte, fiindcă Maestrul creează. Sigur, unii o să spună că, dacă vrea linişte, să se mute la ţară sau, mai bine, în pădure, dar personal nu-mi permit asta. Că rămânea Timişoara fără ambasador cultural.

Cu riscul de-a fi acuzat de iconoclasm şi făcut “duşman al Timişoarei” (dai în ambasadorul ei, dai în Timişoara!), trebuie să mă opresc niţel şi la vasta operă a Maestrului, desemnat şi “imens om de cultură” de multă lume. Vastă, fiindcă Popa’s desenează mai ceva decât versifica Păunescu. Ba chiar e un fel de Van Gogh (nu mă refer la arta în sine) intrat într-o “gaură de vierme”. Respectiv, dacă marele artist olandez a vândut o singură pictură în timpul vieţii, Popa’s a vândut cu nemiluita, putând intra şi din acest punct de vedere în Cartea Recordurilor, după ce a mai intrat pentru că a fost cel mai rapid caricaturist din lume. Cât o fi vândut? Probabil doar Fiscul poate spune, fiindcă sunt convins că a plătit taxe pentru fiecare portret comercializat. Cert este faptul că nu există vreo instituţie publică în Timişoara, dar şi în ţară, în care să nu vezi pe pereţi portrete ale Maestrului.

Vrei să-ţi pui un portret cu “Mareşalul” în birt? Face Maestrul! Eşti nostalgic şi vrei o icoană cu Ceauşescu la care să te închini? Apelezi la Popa’s. Mai scoţi un ban, doar ştii că merită, şi o desenează şi pe “Tovarăşa”. A intrat în tine virusul suveranismului patriotard? Imediat îţi face Popa’s un tablou cu Putin, Orban şi George Simion luptându-se cu globaliştii. Ca şi curiozitaţe, daţi pe Okazii.ro şi găsiţi lucrări de la 200 de lei la 500 de lei. “Vrei să faci un cadou deosebit celor dragi? Oferă-le un portret marca Popa’s”, sună o reclamă de pe Intenet. Şi dacă tot apare în articol Muzeul Consumatorului Comunist, parcă trebuie spus că Maestrul a dat curs într-o oarecare formă faimoaselor “teze din iulie” ale lui Ceauşescu, creînd pentru popor. Sigur, fără ideologia care presupunea acele teze. Ori, cine a dat poporului mai multă artă la kilogram (sau hectar?) decât Popa’s?

Revin însă la bizarul proces din toleranta şi multiculturala Timişoară a anului de graţie 2022, an premergător Capitalei Culturale Europene. Un proces în care ambasadorul cultural al Timişoarei, marca Robu, dă în judecată două instituţii culturale. Una dintre ele este cel mai vizitat muzeu din Timişoara şi al şaselea obiectiv turistic ca număr de vizitatori din oraş. O fi puţin oare? Da, o fi oarecare gălăgie, dar chiar să fie, un “imens om de cultură” n-ar lăsa de la el pentru binele oraşului în care locuieşte? La Auăleu se joacă cu casa închisă de ani de zile. Da, nu are multe locuri, dar e altceva. E pe lângă sau în afara sistemului şi a conservatorimului cultural. Stabilim că nu e artă acolo doar fiindcă îl deranjează pe Maestru de la depăşirea producţiei de portrete la hectar? Şi ce-l deranjează pe Maestru, musai trebuie să ne deranjeze pe toţi timişorenii şi trebuie închis? Într-o logică sectantă, ca să nu spun  fascistoidă.

Şi nici n-am folosit cuvântul infatuat în articol…