Cazul Bădălău, încă o dovadă vie a statului eşuat

Cazul lui Niculae Bădălău este simptomatic, ba chiar emblematic, pentru actuala guvernare. El a explodat în faţa PSD, doar fiindcă, din când în când, DNA mai dă vagi semne de viaţă. Sigur, cu largul concurs al fostului baron PSD de Giurgiu, care era convins că poate să facă orice într-o ţară capturată de clanuri politico-interlope şi în care legea se mai aplică doar fraierilor. Spun emblematic fiindcă toate instituţiile statului au fost ocupate de astfel de „Bădălăi” de partid, nu doar incompetenţi, dar şi puşi pe agoniseală.

Acum, cu destulă ipocrizie, PSD îi cere demisia lui Bădălău, dar nu face niciun gest în parlament pentru a-l revoca din funcţie. Şi nici nu dă explicaţii cum a ajuns un astfel de individ la conducerea Curţii de Conturi, fiind  schimbată şi legea în acest sens. Adică au făcut o lege dedicată unui singur om, astfel încât Bădălău să fie numit în instituţie. Oricât de binevoitor ai fi faţă de un astfel de specimen, nu văd un alt lucru care să-l recomande pentru post, decât faptul că, la o beţie, a micţionat cu jet, pe ritmuri de manele, pe românii din diaspora. Ori, pentru cei din PSD românilor din diaspora chiar trebuie să li se aplice astfel de tratamente lichide, atâta timp cât se încăpăţânează să nu-i voteze.

O altă chestiune desprinsă din acest caz este decredibilizarea unor instituţii fundamentale ale statului, instituţii care ar trebui să fie total independente de politică. Cel puţin aşa se întâmplă în lumea civilizată, cu care PSD nu are nici cea mai mică tangenţă. Nu e un secret, la PSD, pentru „merite deosebite” în activitate, unor lideri în  retragere li se se rezervă unele funcţii extrem de importante în instituţii care stau la baza statului. Aşa a fost cu Valer Dorneanu, care după ani de parlamentarism PSD şi „iliescism”, şi alţii dedicaţi trup şi suflet lui Nicolae Ceauşescu şi Partidului Comunist, a fost „transferat” la Curtea Constituţională, pe care a transformat-o într-o hazna PSD-istă.

La fel e şi cu Curtea de Conturi, unde în afară de Bădălău îl regăsim, chiar la mo vârstă înaintată, pe Ilie Sârbu, în trecut unul dintre cei mai influenţi lideeri ai PSD. Nu mai departe decât preşedintele Mihai Busuioc a fost un sclavete al lui Liviu Dragnea, cel care l-a şi impus, la un moment dat, secretar general al Guvernului.

Ce credibilitate mai poate avea Curtea de Conturi, atâta vreme cât vicepreşedintele ei se foloseşte de funcţie pentru a obţine contracte pentru firma fiului său? Adică omul care trebuie să controleze modul în care se cheltuie banul publioc, face ilegalităţi exact cu cheltuirea acelui ban. Lupul pus să păzească stâna. Câţi „lupi” or mai fi prin Curtea de Conturi, dar care nu sunt atât de boi precum Bădălău să nu se ferească?

Pe de altă parte, să ne mai mirăm atunci că principalele victime ale acestei instituţii politizate pînă în dinţi sunt primăriile conduse de edili din opoziţie, cum este şi cazul Timişoarei? Oricum foarte puţini şi tocmai de aceea tocaţi mai pe îndelete. E logic să ne gândim, odată cu acest caz, că aceste primării sunt vizate, nu doar pe motive strict politice, ci şi fiindcă nu dau contracte la firmele de partid sau „Bădălăii” din teritoriu ai Curţii de Conturi? Oricum, acest caz întâmplat la vârful unei instituţii fundamentale, arată, încă o dată, cât de eşuat a ajuns statul român, vorba unui clasic încă în viaţă. Şi apropo, atât la Curtea de Conturi, cât şi la CCR, instituţiile amintite aici, se dau şi pensii speciale…

P.S. Poate mai trebuia să adaug că, la fel ca orice PSD-ist care a lucrat doar la stat, Bădălău e putred de bogat. Dincolo de declaraţii de avere, s-a observat asta când i-a fost spartă casa, banii şi bunurile furate fiind în valoare de 80.000 de euro.

P.S. 2. PSD a solicitat, totuşi, revocarea din funcţie a lui Niculae Bădălău.