Robu ar fi sărbătorit şi ziua de 8 mai (ziua partidului, nu a Victoriei), dar nu l-a lăsat Oculta. Tribulaţiile unui AUR-ist de seamă

După ce l-a lăsat fără al treilea mandat de primar al Timişoarei, în care cine ştie ce minunăţii cu sclipici mai făcea prin urbe (coline, lacuri, fântâni cântăreţe etc.), Oculta i-a mai făcut un mare pocinog lui Nicolae Robu. Respectiv, nu l-a lăsat să sărbătoreasccă, aşa cum a învăţat el, pionereşte şi ca fost lider UTC, Ziua Independenţei şi Ziua Victoriei Armatei Roşii împotriva Germaniei. Nu râdeţi, e pe bune, chiar el s-a plâns că de atâta Zi a Europei, adevăraţii patrioţi, demni urmaşi ai lui Scorilo, Dromihete şi Ceauşescu, n-au mai putut să mănânce un mic, să bea o bere şi pentru „Stalin şi poporul rus libertate ne-au adus!”.

“Din păcate, bucuria omagierii aniversare a Uniunii Europei îmi e umbrită mie și, sunt convins, altor milioane de români, de ignorarea dirijată de cercuri (…), a celorlalte două semnificații ale zilei de 9 Mai, semnificații plătite cu sânge, cu mult sânge, de poporul român!”, s-a plâns Robu, referindu-se la Ziua Independenţei şi Ziua Victoriei. Culmea, ca mare patriot, Robu ar trebui să ştie că Ziua Independenţei nu se mai sărbătoreşte în 9 mai, ci s-a revenit la data de 10 mai, aşa cum era înainte de venirea comuniştilor la putere. E o lege în acest sens din 2021. Bolşevicii au impus ziua de 9 mai, pentru a nu coincide cu Ziua Regelui din 10 mai. Mihail Kogălniceanu a citit Declarația de Independență în Parlamentul României pe 9 mai, dar aceasta a fost votată pe 10 mai, zi când a şi fost semnată de Carol I. De altfel, în multe familii din România, fără origini prea sănătoase, şi în perioada comunistă, Ziua Independenţei era marcată odată cu Ziua Regelui, pe 10 mai. Şi nu trebuia să fii neapărat manarhist, dar Regele simboliza lupta anti-comunistă. Doar comuniştii o sărbătoreau pe 9 mai.

Cu Ziua Victoriei, situaţia este şi mai amuzantă. Iniţial, aceasta a fost sărbătorită pe 9 mai doar în cele 15 republici ale URSS, abia apoi s-a extins în ţările ex-comuniste. Istoric, la 7 mai 1945, ora 2.41 AM, s-a semnat prima capitulare a Germaniei, la Reims. Documentul de capitulare a intrat în vigoare în ziua următoare, 8 mai, la ora 23.01. Acest lucru l-a enervat cumplit pe Stalin, care a cerut ca documentul să fie semnat şi la Berlin. Ceea ce s-a şi întâmplat pe 8 mai, la 22,43, ora Berlinului. 9 mai a devenit una dintre cele mai mari sărbători ale URSS, iar acum ale Rusiei lui Putin. În România o aniversau doar comuniştii, fiindcă toată lumea liberă o marca pe 8 mai. Chiar preşedintele PNL, premierul Nicolae Ciucă, cu două zile înainte de tânguirile lui  Robu, afirma că va face demersurile de recunoaștere a zilei de 8 Mai ca dată oficială a celebrării Zilei Victoriei, care oricum nu se mai sărbătoarea în România. Mă rog, cu excepţia nostalgicilor comunişti.

S-ar putea desprinde aşadar la Robu grave carenţe de cultură istorică pe de o parte, iar pe de altă parte o solidă pregătire recvoluţionară pentru a ajunge un fiu de nădejde al patriei noastre. Plus o familie cu origini sănătoase care i-a dat o educaţie pe măsură, pe filiaţie sovietic-bolşevică. Altfel, n-ai cum să sărbătoreşti victoria Armatei Roşii, care a ocupat România cu toate ororile de rigoare: crime, violuri, „Davai ceas” etc. La fel, ca acum în Ucraina. Dar să aibă Robu o cultură atât de şubredă? Doar e doctor, membru al Academiei de Ştiinţe, unde e coleg cu Ion Iliescu. Sau mai degrabă vrea să-şi etaleze acest gen de „patriotism” unui electorat ţintă?

Avem în România un curent de patriotism, manifestat de unii intelectuali conservatori (Papahagi, Baconschi etc), de mândrie a apartenenţei la ginta latină, a descendenţei din cea mai mai mare civilizaţie a Antichităţii. De altfel, chiar conştiinţa naţională a fost adusă nu de Mihai Viteazu, Vlad Ţepeş etc, ci de Şcoala Ardeleană, ai cărei membri au învăţat cu precădere la Roma, iar nu la Moscova, şi aparţineau Bisericii Unite. Un curent clar pro-european, anticomunist, anti-putinist.

Pe de altă parte avem un mai larg răspândit naţionalism de peşteră, dacopat, manifestat prin protocronism din punct de vedere cultural. Culmea se neagă sau se diminuează rădăcinile latine, dar se exagerbează descendenţa dintr-un popor care nici măcar scriere nu avea într-o perioadă în care cultura greco-romană lăsa posterităţii opere nemuritoare. Un naţionalim care are drept precursor şi  naţionalim-socialismul, cu accente autarhice („Nu ne vindem ţara!”), promovat de Ceauşescu, . Acum i se spune şi suveranism, fiind tixit cu tot felul de teorii conspiraţioniste. Este genul de naţionalism al cărui foc este aţâţat la Moscova, şi ale cărui „scântei” sunt idioţii utili. Fără să o mai lungesc mult, o să termin cu o întrebare: al cărui curent de patriotism/naţionalism credeţi că este părtaş Robu?

P.S.1. Umblă tot mai insistent zvonul prin oraş că Robu va candida ca independent susţinut de AUR. Asta ca o cheie a decriptării celor de mai sus.

P.S.2. Dacă pe 8 mai nu se sărbătorea Ziua Victorie, în schimb se aniversa cu mare fast Ziua Partidului (PCR).