O ţară bolnavă, bolnavă, bolnavă…

„Salut, ce mai faci?”; „OK, mă duc să-mi iau un concediu medical. În weekend plec pe munte!”. Un dialog banal, pe care foarte probabil l-aţi auzit de nenumărate ori. E de domeniul firescului la români, care merg să-şi ia un concediu medical, precum se duc să-şi cumpere o pâine. A intrat chiar în fibra românului: varză, barză, viezure, mânz… scutire medicală. (Apropo, o veche legendă spune că, furios, Deceneu a tăiat toate viile fiindcă strămoşii românilor tot cereau concedii medicale din cauza… mahmurelii.) În fine, ca multe lucruri considerate în toată lumea anormale, concediul medical la noi e de o normalitate înduioşătoare.

Ieri, cu mare surprindere, a aflat şi premierul Marcel Ciolacu despre această „boală” care a cuprins toată România. Doar ieri. O „boală” care are cifrele ei, prezentate de acelaşi Ciolacu. Astfel, doar anul trecut au fost 8,1 milioane de concedii medicale la 6 milioane de angajaţi. „Asta ar însemna vreo 140 de ani de nemuncă în România”, a completat premierul. Exact, 140 de ani de nemuncă într-un an!  „Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată şi cred că nu doar în România, ci în Europa”, a mai completat premierul.

Asta doar în privinţa concediilor medicale, fiindcă mai vin zilele alea libere fără număr, peste care se mai întind şi tot felul de “punţi” pentru ca bugetarului să-i fie bine. (Sigur, în ţara asta foarte mulţi bugetari de partid mai bine ar sta acasă să-şi primească salariul, decât să meargă la lucru ca să-i încurce şi pe ceilalţi.) Toate aceste concedii medicale au costat statul român 6 miliarde de lei sau 1,2 miliarde de euro. Într-un singur an. Sunt mulţi, sunt puţini? Evident că problema nu ar fi apărut pe agenda premierului dacă nu s-ar căuta, în aceste zile, găurile pe unde se scurg banii de la buget.

Ciolacu a solicitat şi o “analiză foarte clară să vedem din ce domeniu sunt – public sau privat”. Până o să apară analiza, dacă nu o să se uite de ea, mă încumet să spun că în proporţie covârşitoare aceste concedii sunt pentru bugetari. 1,3 milioane în total. “Este o problemă de sistem”, a completat filozofic şi Nicolae Ciucă, “fratele” mai mic şi ascultător al lui Ciolacu, pe seama acestei probleme. Aha, “sistemul” e vinovat, deci nu se poate face nimic. Ştiţi, când apare o problemă complicată în ţara asta, lumea se uită spre cer, eventual se duce mâna la umăr şi se invocă “sistemul”. Sistemul şpăgilor.

În 2021, de două ori, chiar, la finalul lui august şi în luna noiembrie, primarul Timişoarei, Dominic Fritz, solicita Casei de Sănătate un control privind numărul imens de “îmbolnăviri” printre angajaţii primăriei. 4.000 de zile de concedii medicale adunaseră salariaţii acestei instituţii doar până în luna august. Printre bolnavii de serviciu, celebrii Culiţă Chiş şi Rodica Aurelian. La acea oră, probabil mulţi şi-or fi spus: “Ce mai vrea şi neamţul ăsta, să desfiinţeze sfintele noastre concedii medicale?”. Cei de la putere, adică tot PSD şi PNL, or fi râs: “Uite şi ăsta ce probleme are, concediile medicale!”.

Acum, la aproape doi ani de atunci, tandemul Ciolacu-Ciucă a ajuns la problema lui Fritz. Şi nu, nu este o problemă de sistem. Asta dacă sistemul nu se reduce la melanjul dintre şpagă şi vechiul nărav “Las’ că merge şi aşa”. Adică medicii dau concedii medicale pe şpagă sau prietenii. Concedii care ar trebui verificate de cei de la casele de asigurări de sănătate. Dar pentru a fi verificate, acei oameni ar trebui să şi muncească, aşa că nu-şi bat capul. (Firmele private de asigurări, în mod cert nu nu ar permite aşa ceva.) Ar mai fi în joc poliţiştii şi procurorii. Dar şi aceştia de ce să se lege la cap? Ce, ei nu nu-şi iau concedii medicale când au nevoie de ele? Rezultatul, o gaură de 1,2 miliarde de euro şi 140 de ani de nemuncă. Dacă nu ar fi aşa, problema ar fi mai gravă, ar însemna că românii chiar sunt bolnavi pe capete, iar România e un imens sanatoriu. Şi iar vine o veche dilemă: Ce-i mai bună, boala sau hoţia?

P.S. Apropo, în jur de o treime dintre elevii din România au scutiri medicale, parafrate tot de medici, pentru a nu face sport. Chiar că suntem o naţiune bolnavă!