Pensii speciale pentru o justiţie mult prea “specială”

La patru ani distanţă de la momentul în care acest “frontman” al PNL, Rareş Bogdan, desfiinţa într-o lună pensiile speciale, mâine (luni) legea în speţă intră în Camera Deputaţilor, for decizional. Însă aşa cum a fost votată în Senat de toate partidele, mai puţin USR, dar inclusiv AUR, legea nu doar că nu desfiinţează pensiile speciale, ci mai degrabă le confirmă, le întăreşte. Abia peste 40 de ani, de exemplu, magistraţii vor ieşi la pensie la 60 de ani, iar nu la 45-47, ca în prezent.

Mai mult, de când logoreicul PNL-ist cu inimă de AUR le “desfiinţa”, noi categorii (de exemplu aleşii locali) erau abonaţi la aceste pensii. Şi mai mult, în aceeaşi perioadă în care au fost “desfiinţate”, pensiile speciale au crescut precum Făt Frumos, pe lângă cele ale “fraierilor” care au contribuit o viaţă întreagă pentru sume de 15 ori mai mici decât un “special” la 45 de ani. Doar de când s-a instalat Guvernul Ciolacu, pensia specială a crescut cu 211 lei,  cea normală cu… 2 lei. Adică pensia specială medie a crescut de 105 ori mai mult decât pensia medie normală. Iar legea care va fi votată mâine nu va repara aceste nedreptăţi cu consecinţe catastrofale şi asupra bugetului naţional.

Sigur cuplul Ciolacu – Ciucă (ultimul pensionar special) a dat legea care revizuieşte fără să schimbe nimic doar pentru cele 1,7 miliarde de euro din PNRR. Fiindcă avem un angajament ca până la 1 noiembrie legea să fie adoptată pentru a se primi respectiva tranşă. Şi iar o facem şmechereşte, româneşte, cu speranţa că, într-o situaţie încrâncenată în zonă,  UE va închide ochii la coţcăria asta.

Dar ne furăm iarăşi singuri căciula. Chestiunea pensiilor speciale nu înseamnă însă doar aceşti bani. Şi fără ei ar trebui să fie pe masa decidenţilor ca o problemă de principiu. Problema echităţii, a egalităţii, a justiţiei sociale.  Iar apoi a sustenabilităţii. Sistemul de pensii va ajunge în colaps, în câţiva ani, când vor începe „decreţeii” să iasă la pensie, şi e foarte greu să susţii de la bugetul de stat aceste pensii nesimţite, tot mai mari, tot mai multe.

Şi ar mai fi o chestiune importantă. Cei care s-au opus tot timpul, inclusiv printr-o formă de grevă, unei noi legi a pensiilor speciale au fost magistraţii. Care au şi salarii extreme de mari comparative cu toate celelalte şi pensii colosale şi o pensionare în floarea vârstei. Ori când plăteşti un serviciu, ar trebui să fii mulţumit de acesta, în cazul de faţă “serviciul” fiind justiţia din România. Dar în afară de infractori cine mai sunt mulţumiţi de justiţia din România? Doar în ultimele zile, o judecătoare din Suceava a fost prinsă făcând parte dintr-o bandă de traficanţi de droguri. Alta, din Bucureşti, nu a putut să-şi justifice 6 milioane de euro. În vară, o judecătoare care a luat şpagă de la interlopi, condamnată în primă instanţă, a scăpat prin prescrierea faptelor. Atenţie, prescriere, nu achitare. Ce au făcut colegii ei cu ea? A fost repusă în funcţie şi va primi pensie specială.

Dar marea bombă ar putea fi detonată în perioada următoare. Un jurnalist TVR, specializat în justiţie, a afirmat că sunt informaţii de la cel mai înalt nivel că un judecător CCR a luat şpagă un milion de euro. Că aşa e mercurialul şpăgilor la judecători: una e suma la judecătorie, alta la tribunal, creşte la curţile de apel şi explodează la CCR. Aici s-a ajuns. E ceva monstruos.

Magistraţii se mai plâng că fac mari sacrificii fiindcă nu pot face afaceri. De parcă nu pot face pe neamuri. Suntem ţara cu cele mai bogate mătuşi de politicieni, începând de la celebra Tamara, care locuia într-o modestă garsonieră, dar avea în conturi sute de milioane de euro. A căutat cineva “mătuşile” magistraţilor”? Să se controleze ei între ei? Se controlează doar când trebuie să scape de “intruşi” incomozi, precum Cristi Dănileţ.

Elena Udrea, Ioana Băsescu, familia baronială Cosma din Ploieşti, Marian Vanghelie, Bogdan OIteanu, Nelu Iordache, Tudor Pendiuc şi mulţi, mulţi alţii. Am pomenit doar personaje din politică, condamnate în primă fază, care au scăpat apoi prin prescriere, graţie grupului infracţional numit CCR şi magistraţilor din întreaga ţară. Justiţia din România a ajuns o glumă extrem de proastă, aproape la fel de proastă ca în perioada Rodicăi Stănoiu. Glumă proastă plătită de de noii toţi cu sume exorbitante.