„Disperarea e nu doar că au fost demufați patru ani, ci că vor fi în continuare demufați de la banii Primăriei Timișoara”. Interviu cu Ruben Laţcău (II)

În a doua parte a interviului cu viceprimarul Ruben Laţcău, despre relaţiile sale cu primarul Dominic Fritz, angajaţii instituţiei şi consilierii locali. Dacă doi foşti directori ai primăriei au avut PUZ-uri de milioane, un angajat şi-a ridicat un bloc. Cum îi caracterizează într-un cuvânt pe Dominic Fritz. Nicolae Robu. Alin Nica, Alfred Simonis ş.a.

Rolul meu aici nu este să mă împrietenesc cu funcționarii publici

Sunteți mulțumit de modul în care funcționează acum societățile din subordinea Consiliului Local? Au fost mari probleme şi acolo.

Da și nu. Adică ele funcționează mai bine decât funcționau acum patru ani, dar încă nu funcționează la nivelul de care avem noi nevoie în Timișoara. Oricare dintre societățile la care ne referim. Dacă ne uităm la Colterm, de exemplu, este clar că Coltermul, din punctul de vedere al funcționării, este în cel mai bun moment în care a fost ultimii 10 ani. Are stocuri de cărbune, stocuri de gaz. Coltermul este în punctul în care de o lună nu a mai cumpărat cărbune, a sistat orice livrare de cărbune, tocmai pentru că a avut stocuri foarte generoase la intrarea la iarnă. Deci suntem mulțumiți de cum merge Coltermul în momentul ăsta. La STPT a fost un proces foarte amplu de restructurare internă, funcțională și de plată a datoriilor. Din păcate, acest proces important  trebuie să se traducă și în autobuze şi tramvaie mai des în stații, dar avem nevoie de mai mult personal de bord.  Aici conducerea STPT trebuie să facă mai mult, este încă mult spațiu de îmbunătățire. Horticultura a făcut niște pași înainte, dar aș spune nota 7, raportat la aşteptările pe care le avem, la fel SC Piețe şi SDM. Deci văd îmbunătățiri, dar nu le văd încă pe niciuna în punctul în care să spun această societate a primăriei funcționează exact cum ne-am dorit. Încă mai există capacitate de îmbunătățire consistentă la toate. Dar există îmbunătățire vizibilă. Și dacă ne refer la SDM, putem să vedem că SDM în ultimii trei ani a reabilitat aproape toate marile bulevarde ale Timișoarei cu excepția Circumvalațiunii și Liviu Rebreanu. Toate marile bulevardele Timișoarei care au fost într-o stare tehnică proastă au fost reabilitate de către SDM în anii ăștia. Pentru noi important este calitatea lucrărilor în primul rând.

Vi s-a construit încă de la început, din primele luni, atât în interiorul primăriei, cât și în afară, în oraş, imaginea unui om dur, rău, chiar arogant. Sunteți așa sau v-aţi asumat un rol ca să împingeţi lucrurile?

Am făcut de foarte multe ori comparația asta. Instituțiile publice sunt ca niște biciclete cu roțile dezumflate. Dacă conducătorul instituției nu pedalează în picioare, bicicleta nu se mai mișcă. Inerția este aproape zero. Rolul meu aici nu este să mă împrietenesc cu funcționarii publici, nu este să fiu prietenul lor, nu este să strâng voturi în primărie. Nu mă interesează, vă zic foarte sincer, dacă oamenii din subordinea mea mă votează sau nu mă votează. Rolul meu aici este să livrez lucruri pentru oraș. Și atunci, în mod inevitabil, în acest obiectiv am avut nevoie uneori să fiu dur și foarte dur. Și mi-am asumat acest rol nu pentru că am vreo dorință să mă cert cu cineva, ci pentru că doresc ca nivelul profesional să crească în instituția asta. Doresc să avem oameni responsabili de lucrurile pe care le coordonează, oameni care, dacă le pun o întrebare, știu să-mi spună și ce facturi au și când au fost emise și ce lucrări s-au executat și ce probleme sunt. Pentru că am avut situații în primul an de mandat în care, după șase luni, am descoperit că, de fapt, eu ca viceprimar, știu mai bine situația de pe proiecte decât oameni care lucrează în primărie de 20 de ani și care sunt responsabili cu acele proiecte de ani de zile. Și atunci, în mod evident, e nevoie de un nivel mult mai înalt al calității muncii în mediul public.

Dacă ești un super-angajat cu super-drepturi, atunci mă aștept și la super-rezultate

Dar în acest moment cum relaţionaţi cu oamenii din primărie?

Cred că e nevoie de o mână de fier în instituțiile publice pentru că funcționarii publici în România sunt niște super-angajați care au niște super-drepturi pe care nu le are niciun angajat în mediul privat în România. Iar dacă ești un super-angajat cu super-drepturi, atunci mă aștept și la super-rezultate. Deci e nevoie de această reformă și e nevoie de această schimbare în primărie și cu siguranță asta vine și cu oameni care sunt nemulțumiți. Mi-am asumat acest rol nu pentru că mi l-am dorit sau pentru că mi-am propus lucrul ăsta, ci pentru că pur și simplu am așteptări mari de la angajații pe care îi coordonez și atunci când nu-și fac treaba le spun cu subiect și predicat că nu- și fac treaba și le dau termene să-și rezolve lucrurile. Iar dacă nu-și fac treaba ajungem la sancțiuni, la penalități sau chiar la dat afară. Și au fost mai multe cazuri în aceşti trei ani. Atât de oameni daţi afară, cât și de oameni sancționați. Evident lucrul ăsta nu m-a făcut popular. Rolul meu aici este să produc rezultate. Și uneori ca să produci rezultate, ai nevoie și să superi.

Vorbeați la un moment dat de clanuri interlope care au conexiuni cu angajați din primărie. Mai există aceste conexiuni? Se mai întâmplă acest fenomen?

Tot mai puțin, dar da, încă mai există. Aș putea să spun că în momentul în care am ajuns noi în primărie exista o regulă a treimei. O regulă pe care cred că aș putea să o extrapolez la aproape toate instituțiile publice, în care o treime din angajați își fac treaba, duc instituția în spate și sunt silitori. O treime s-au angajat la stat doar ca să aibă un serviciu bun și să fie la patru acasă și în general să muncească cât mai puțin. Și o treime sunt oamenii implantați în primărie al diferitelor structuri, clanuri, care au ca obiectiv accesul la putere și la banii publici.

Şi aţi făcut ceva ca să modificaţi aceste procente?

Am lucrat mult la procentele astea și am dat foarte mulți afară din categoria 3-a și de aici au și venit un val de critici și un val de contraatacuri ale acestor rețele prin care administrația Fritz a fost atacată tocmai pentru că a început să scoată acești oameni afară.

Angajat din primărie care îşi construia un bloc

A fost o rezistență mare la reformă?

A fost în primărie oameni care nu pot să-şi justifice averile. Vă dau un alt exemplu. Am avut în primărie un șef de birou care se ocupa de reabilitări de clădiri publice şi care pe lângă job-ul lui în primărie construia un bloc din fonduri proprii. Eu îmi pun întrebarea cum construiești un bloc care te costă probabil 1 milion, 2 milioane de euro din salariul de angajat de la stat de 5.000-6.000 de lei. Și răspunsul îmi este foarte clar. Prin corupție. Lucruri pe care eu nu le pot dovedi ca și viceprimar. În mod interesant, acel om a plecat chiar la Consiliul Județean. Unde firma care câștigă acum contracte este una dintre firmele de care vă spuneam înainte că a primit interdicție la lucrările din Primăria Timișoara. Am încercat pe cât am putut să reducem din acești oameni și la ultima organigramă pe care am votat-o, vom avea un număr de aproximativ 40 de oameni care vor pleca din primărie, cu reducere de 10% a posturilor. Unii dintre acești oameni intră în această categorie a treia, oameni care de fapt sunt aici nu ca și angajați ai statului, ci ca și reprezentanți al unor interese de clan și de grup.

Se plâng însă și în Consiliul Local că îi puneți la punct.

Cred că o trăsătură de-a mea de personalitate este de a fi sincer și direct în modul în care interacționez cu oamenii. De aici această teorie că aș fi rău sau arogant. Acționez cu destul de multă sinceritate. Eu sunt un om destul de franc, evident, în mod politicos, dar nu sunt un om care să îmi placă să zic povești sau să zic lucruri neadevărate. Cred că tocmai de aici vin aceste conflicte din Consiliul Local. Când în Consiliu Local, printre altele s-a făcut amendamente pe PUG ca să se poată construi blocuri în Parcul Alpinet, în mod evident acel consilier local nu reprezintă voința alegătorilor, ci voința unor interese private.

Consilierii au fost obișnuiți cu o politică a mimării

Despre cine e vorba?

Despre domnul Moșiu (Simion Moşiu – PNL – n.a). Atunci în mod evident am zis lucrul ăsta pe nume în Consiliul Local, că domnul Moșiu vine cu un amendament care are ca și obiectiv să creeze șanse ca dezvoltători imobiliari să construiască un turn de șapte etaje în Parcul Alpinet. Eu nu cred că această afirmație mă face un om rău sau un om arogant, eu cred că colegii mei din Consiliul Local nu au fost obișnuiți până la mandatul USR să interacționeze cu consilieri locali care nu au butoane, nu au interese, nu au tot felul de legături subterane. Sau mai sunt și alte situații de genul ăsta, cum este domnul Lulciuc, liderul de grup al PNL, care în timp ce era pandemie și noi toți eram închişi în case și ne chinuiam să cumpărăm măști – vă aduc aminte că nu se găseau măști nici măcar în farmacii – domnul Lulciuc, coleg de partid cu anchetatul penal fost șef de la Unifarm, vindea măști firmelor primăriei. Eu nu pot să nu mă întreb de unde avea dânsul măști din pandemie când nu avea statul român măști. Este un caz flagrant de cel puțin incompatibilitate, chiar de corupție și atunci nu pot să nu adresez lucrul ăsta în mod direct și asta îmi atrage antipatie. Consilierii au fost obișnuiți cu o politică a mimării, cu o politică falsă în care în spațiul public mimăm interesul față de banul public, dar de fapt după ce am închis microfonul, dăm cu toții mâna, suntem prieteni, mergem în cluburi împreună și discutăm afaceri. Eu nu am nicio afacere și niciun interes pecuniar.

Haideţi să lămurim o problemă! Ce relație aveți cu primarul Fritz?

De prietenie.

În urmă cu câteva zile un om de afaceri a oferit un de 20.000 de euro pentru niște înregistrări.

Sunt curios și eu să le văd.

Adevărul este că și în spațiul public de mult se vorbește despre unele certuri pe holurile primăriei.

De ani de zile se vorbește despre aceste lucruri, niciodată nimeni nu a putut să vină să arate nimic. Iar la câți dușmani ne-am făcut și la câți oameni le-am stricat afacerile şi interesele, cred că dacă o astfel de dovadă era reală, de mult era făcută publică. Grupurile de interese erau bucuroase să ne scoată din joc. Ce mi se pare mie interesant în toată povestea asta și e amuzant că aţi întrebat la început dacă suntem sexomarxişti este că și eu și primarul Fritz suntem doi oameni tineri căsătoriți cu copii. Și de altă parte, vedem grupul naționaliștilor, al auriştilor, îl vedeai pe George Simeon, care după ce s-a însurat, a doua zi nevasta lui era plimbată de membrii galeriei prin parcuri. Şi nu pot să nu constat această contradicție flagrantă între useriștii pe care lumea acuză de tot felul de lucruri, care sunt căsătoriți, care au familii, care își petrec serile în familie, iar nu la chermeze și la cluburi cu tot felul de lăutari, interlopi sau alți oameni din zona asta. Cei care se dau apărătorii familiei tradiționale, fie sunt necăsătoriți, fie aud despre ei tot felul de povești mai mult sau mai puțin adevărate. Eu cred că de fapt cea mai mare problemă a acestor oameni, a acestor grupuri de interese este tocmai normalitatea noastră, faptul că suntem oameni normali, care au familii, a căror istorie poate fi verificată, se poate vedea de unde venim, ce am făcut până acum, a căror avere poate să fie verificată, oameni care nu aparțin unor grupuri de interese, oameni care nu au butoane, oameni care nu au fost compromiși, care nu sunt șantajabili și cred că tocmai de aici vine această disperare de a compromite.

Ofertat de echipa lui Robu

Într-o declarație mai veche, am văzut că la început nu vă înțelegeați foarte bine cu Dominic Fritz.

Declarația a fost în felul următor…

Asta am văzut. Mai mult, ați fi fost ofertat de echipa lui Nicolae Robu.

Asta a fost altă chestie. În 2019 sau 2020 am participat din partea USR-ului la o dezbatere publică pe subiectul capitalei culturale. Și am avut niște intervenții pertinente iar la sfârșitul dezbaterii publice m-a abordat un membru al echipei domnului Robu să îmi propună să mă alături domnului Robu și evident am râs la această propunere și am zis niciodată. Eu nu am venit aici ca să mă vând sau să fac un fel de târg.

Puteţi da un nume, cine v-a abordat?

Nu vreau să dau nume. Și de atunci au apăsat felul de teorii și tot felul de povești unele mai fantastice decât altele. Am auzit și eu din poveștile astea multe și nu pot decât să mă amuz când le aud și să constat că de fapt aceste calomnii care cresc ca intensitate arată disperarea acestor grupuri de interese. Disperarea e nu doar că au fost demufați patru ani, ci că vor fi în continuare demufați de la banii Primăriei Timișoara. Este până la urmă ultimul mod în care ei știu să se lupte. Mizerabil. Toate aceste povești sunt false. Nu au nicio urmă de adevăr.

Mai doriți un mandat de viceprimar?

Da, aș ami dori un mandat de viceprimar. Obiectivul pe care eu îl am este să facem inelul patru. Asta îmi doresc foarte mult şi să finalizăm podul și pasajul la Solventu. Dar cred că un alt mandat de viceprimar va fi suficient.

Din punct de vedere politic pentru a vă îndeplina acest obiectiv trebuie să faceți o alianță cu un partid, e foarte greu de crezut că USR-ul o să aibă pe 50%. Cu ce partide ați putea negocia și cu cine nu în mod clar?

Eu cred că negocierile politice trebuie făcute pentru anumite obiective și nu cu anumite persoane. În sensul ăsta, noi trebuie să vedem exact ce ne dorim de la Timișoara, care este obiectivul nostru, ce vrem să facem și care sunt forțele politice legitimate democratic prin vot, care doresc să susțină acele obiective. În afară de AUR cu care pot să spun în mod clar și tranşant că nu voi fi niciodată de acord cu niciun fel de alianță, nici punctuală, nici mai largă, nici pe proiecte, nici pe guvernare…

Probabil și partidul lui Şoşoacă o să intre Consiliul Local…

Rămâne de văzut, dar în afară de aceste mișcări xenofobe, eu nu văd niciun partid cu care noi să nu discutăm, bazat pe aceste obiective pe care le avem pentru Timișoara.

Nu doresc să fac politică pe termen lung

În acest moment există o alianță subterană cu PSD?

Nu. Dacă ne uităm în istoricul de voturi din Consiliul Local și el este public, oricine poate să le studieze, vom vedea că 90% din proiectele administrației Fritz au trecut cu unanimitate de voturi în acești trei ani, sau dacă n-a fost unanimitate, cu 90% dintre voturi. Ca atare, în momentul în care în Consiliul Local, din 50 de proiecte, 49 sunt votate de către toți consilierii, sau de către 90% din consilieri, nu cred că se poate vorbi de înțelegeri subterane.

Într-un viitor mediu, să nu spun îndepărtat, vă vedeți primarul Timișoarei?

Nu.

Parlamentar?

Nu.

Vreți să ieșiți din politică?

Da. Eu nu doresc să fac politică pe termen lung. Am 35 de ani. Am avut şansa să ajung în această funcție fără să mă fi luptat o viață întreagă, să obțin o funcție politică. Înțeleg responsabilitatea poziției pe care o am, responsabilitatea puterii care vine cu această poziție și faptul că trebuie să o folosesc cu înțelepciune și cu cumpătare. Și doresc să mai fac lucruri pentru Timișoara. Mai doresc un mandat de viceprimar și momentan alte ambiții politice decât astea nu am.

O ultima chestiune. Caracterizați în într-un cuvânt, maxim două următoarele personaje.

Dominic Fritz.

Vizionar.

Nicolae Robu.

Bufon.

Alin Nica.

Complexat.

Alfred Simonis.

Pragmatic.

Mihai Ritivoiu.

Constructiv.

Cosmin Tabără.

Deschis. Deschis la dialog şi numai.

Roxana Iliescu.

Nerăbdătoare.