Deznodământul din PNL Timiş. Nu doar Bucureştiul e de vină, ci şi Alin Nica a muncit din greu la epicul fiasco

Dacă ultima impresie contează, aşa cum arată un clişeu folosit mai mult de comentatorii sportivi, Alin Nica a ieşit cu capul sus de pe scenă. A căzut în picioare, aproape eroic, bătându-se până în ultima clipă pentru ceea ce ar părea un principiu. Dar oare să se fi bătut doar pentru principii sau (şi) pentru altceva? Dacă scoţi principiile în faţă, evident că are mare dreptate, liderii centrali ai PNL cedând Consiliul Judeţean Timiş către PSD, printr-un „diktat” dat peste capul celor din teritoriu.  

Da, Alin Nica este o victimă a jocurilor de putere din PSD, jocuri despre care a fost avertizat. Dar, ca şi mulţi alţii, a crezut că are un partid în spate care nu-l va lăsa să cadă. Însă chiar Nica a votat şi susţinut un “General”, despre care era clar de multă vreme că oricând îşi va  trăda “armata” vremelnicului aliat, fost şi viitor adversar. Asta nu e tactică, cum tot spune acelaşi general, e defetism, în limbaj militar, ori prostie ori trădare.

Dar trebuie spus, fiindcă aşa e corect, că s-a ajuns la acest deznodământ şi din cauza lui Nica. Fiindcă a  făcut multe, prea multe greşeli, şi mă refer exclusiv la calitatea sa de preşedinte al PNL Timiş, nu cea de lider al Consiliului Judeţean. Nu ştiu cum se face, el nepărând un personaj conflictual, dar a deschis fronturi cu mai toată lumea. De la început a avut un conflict cu aliatul său la nivel local, Dominic Fritz. Se vorbeşte acum de o alianţă între cei doi, dar să nu uităm de blocajele permanente pe care consilierii PNL le-au pus în Consiliul Local, cei din USR fiind nevoiţi să apeleze la “soluţia imorală” (am citat din clasici) Raul Ambruş. Şi i-a costat mult, inclusiv la nivel de imagine, ca de exemplu asocierea cu Sanda Greblă, adevărata mascotă a administraţiei Robu. A avut apoi un permanent conflict şi cu aliatul său de la nivel central, Alfred Simonis. Când duci războaie cu toată lumea, în general în final o clachezi.

Nu au lipsit conflictele cu o parte semnificativă a propriilor primari din PNL. L-a dat la o parte pe cel mai puternic primar al PNL din Timiş, Claudiu Buciu din Lugoj. A urmat edilul Detei, Petru Roman, şi mulţi alţii. Acolo unde mai putea ceda, să mai facă un compromis mic, nu a făcut-o.

În schimb, a cedat mult şi nu de la el, personal, ci de la filială. A cedat astfel postul de prefect de Timiş pentru Argeş, fiindcă aşa i-a cerut Alina Gorghiu. (Potrivit împărţirii naţionale, la Timiş trebuia să vină un prefect PNL, iar la Argeş unul PSD.) I-a cedat lui Gorghiu şi postul de secretar de stat care revenea PNL Timiş. S-a bătut Gorghiu acum pentru el? Dar lucrul care i-a nemulţumit cel mai mult pe primari a fost cedarea pe bandă rulantă către PSD a unor poziţii de şefi de deconcentrate. Începând cu Inspectoratul Şcolar care revenea PNL. Plecat mult la Bruxelles, nu-l preocupau aceste lucruri, dar care erau foarte importante pentru primari. Nu mai discut că s-a înconjurat cu tot felul de personaje bizare, combinagii etc., de la Marian Vasile, “Borsetă”, până la Flavius Iepan sau Bogdan Ghelbere, ultimul un traseist politic care a “ras” cam tot ce se putea. În schimb, la fel ca în timpul lui Robu, au fost ferecate uşile pentru elite, intelectuale sau în afaceri.

Deciziile în filială erau luate de o mână mică de oameni, dând impresia unei dictaturi. Nica se consideră nedreptăţit acum şi pe bună dreptate. Dar oare cum s-au simţit Cosmin Tabără şi Sorin Supuran, înscrişi în competiţia deschisă pentru desemnarea candidatului la Primăria Timişoara, competiţie aruncată la gunoi prin desemnarea lui Nicolae Robu? Şi asta punându-se pumnul în gura organizaţiei PNL Timişoara. Şi asta doar fiindcă Robu îi aducea mai multe voturi şi lui Nica. Dar, de exemplu, cum s-au simţit cei din organizaţia PNL Săcălaz, aproape dizolvată, pentru a-i face loc primarului în funcţie, un individ mai mult decât straniu? La o scară mai mică, Nica a făcut exact ceea ce au făcut acum cei din PNL central.

Rezultatul acestor politici a fost plecarea mai multor primari la PSD şi opoziţia pe faţă a multor altora. De fapt Nica a mers exact pe acelaşi drum precum predecesorul său în funcţia de preşedinte al PNL Timiş, generând şi întreţinând focare de conflicte peste tot în filială. Solidaritatea din jurul său din ultima perioadă nu a fost strict pentru Alin Nica, ci pentru un principiu.

Şi apropos de principii. Acum Nica urlă “fără PSD!”. Dar nu cum mult timp în urmă afirma că acceptă colaborarea cu PSD, dacă el va fi candidatul alianţei la preşedinţia CJ Timiş. Deci principiile mor când e vorba de interes personal.

Nica e tânâr şi, foarte probabil, cariera sa politică nu se termină aici. Dar în momentul în care mergi mai departe trebuie să-ţi faci o evaluare a trecutului, să-ţi recunoşti propriile greşeli şi să înveţi din ele. Se spune că înţeleptul învaţă din greşelile altora, cel deştept din propriile greşeli, iar prostul nu învaţă niciodată. E clar că Nica nu a învăţat nimic din greşelile lui Robu, să vedem dacă învaţă din ale lui…