Şi totuşi, ce este mai important? Conotaţiile electorale ale unei şedinţe de guvern sau faptul că se face un stadion la Timişoara?

În mod simbolic, săptămâna trecută, chiar la Timişoara a fost aprobată Hotărârea de Guvern care dă undă verde finanţării de la bugetul naţional a construirii noului mare stadion al Timişoarei. Organizarea şedinţei de guvern la Timişoara n-a constituit chiar o premieră – s-a întâmplat ceva similar la Iaşi în 2014 –, dar fără îndoială a fost un eveniment de anvergură. Fiind în prag de campanie electorală, totul s-a transformat într-o nouă bătălie politică, uitându-se chiar esenţialul.

Fiindcă au trecut câteva zile de la întâmplare, hadeţi să vedem la rece cum au stat lucrurile. Povestea construirii unui nou stadion în Timişoara a început în urmă cu vreo două decenii, perioadă în care a curs cu promisiuni de la lideri ai mai tuturor partidelor politice. Abia acum s-a făcut cu adevărat un pas decisiv, Hotărârea de Guvern însemnând în fapt bugetarea acestei mult aşteptate investiţii. Că organizarea şedinţei la Timişoara a avut şi o încărcătură electorală, este cât se poate de adevărat. Dar la fel de electorale au fost şi ripostele din partea USR şi Alin Nica. Ar fi aici o diferenţă însă, şi nu mi-e uşor să o scriu. Dacă demersul guvernului, cât o fi fost el de electoral, a fost constructiv, cel al unor autorităţi locale a fost distructiv.

S-a început astfel cu bagatelizarea şedinţei, că nu au fost mulţi miniştri, de parcă ar conta asta foarte mult. Apoi Alin Nica, preşedintele CJ Timiş, a încercat câteva riposte oarecum puerile. A refuzat să pună la dipoziţia Guvernului o sală a Consiliului Judeţean, motivând că se organizează o dezbatere despre regionalizare. O dezbatere organizată pe genunchi, trimiţând în derizoriu un subiect foarte serios. Oricum dezbaterea nu s-a ţinut, organizatorii motivând că participanţii ar fi fost ameninţaţi de PSD. Sigur, fără să fie adusă nicio dovadă în acest sens. De ce aceste piedici de curtea şcolii, când putea foarte bine să se lipească la proiect arătând ce a făcut pentru stadion? De „ciudos”, ca să folosesc un cuvânt din aceeaşi curte a şcolii.

În schimb, USR a organizat un mic protest în faţa clădirii unde se ţinea şedinţa de guvern, solicitând… tăierea pensiilor speciale. Iar un subiect generos, o solicitare legitimă, dar în acel context era ca o nucă izbită cu disperare în perete. Chiar nu-şi avea rostul în contextul în care se lua decizia pentru una dintre cele mai aşteptate investiţii în Timişoara. Tot USR a emis un comunicat de presă, în care acuza PSD de cinism fiindcă oferă timişorenilor un dar (stadionul) din banii lor. Pe fond şi teoretic, USR are dreptate, dar care era alternativa? Exact aceeaşi din ultimii 30 de ani, respectiv ca banii timişorenilor să ajungă în altă parte decât în Timişoara.

Ca atare, ce e mai important în această poveste? Că Guvernul a făcut campanie electorală în Timişoara pentru Alfred Simonis (care oricum s-a bătut pentru această investiţie)? Sau că s-a dat undă verde unei importante investiţii pentru oraş? Ca să nu mai spun că, pe fond, doar faptul că a adus guvernul la Timişoara demonstrează influenţa lui Simonis în cadrul coaliţiei. Altfel, da, în mod normal nu ar trebui ca Timişoara să stea cu mâna întinsă la guvern pentru a primi banii care i se cuvin. Nu e normal ca banii să se împartă pe criterii politice, de clan sau de bătut cu pumnul în masă. Dar pentru asta e nevoie de o legislaţie a descentralizării, prin care nu Timişoara să aştepte bani de la guvern, ci guvernul să… aştepte banii Timişoarei.

De ce banii timișorenilor (dar și ai bucureştenilor, constănțenilor sau clujenilor) să ajungă la Bucureşti, unde să fie împărţiţi pe cele mai subiective criterii posibile ? Banii timişorenilor trebuie să rămână la Timişoara, iar o cotă parte să ajungă la Bucureşti pentru întreţinerea statului, un stat minimal însă. Şi nu mă refer aici în sens libertarian, ci la o guvernare care să se lipsească de toate dansatoarele din buric care împânzesc acum ministerele. Da, statul trebuie să funcționeze, să întrețină o armată, poliţie, diverse instituții, construcția unor obiective de interes național (autostrăzi, drumuri naționale, spitale regionale etc). Da, Timişoara trebuie să contribuie la întreținerea acestui aparat de stat, inclusiv să ajute financiar la ajustarea unor disparităţi regionale. Şi cam atât. Dar până atunci, orice judeţ şi-ar dori politicieni pragmatici şi insistenţi de genul Simonis.

P.S. La orice fel de controverse trebuie să apară în scenă şi un măscărici, unul care vrea neapărat să-şi etaleze ridicolul. Şi aici e vorba de acelaşi Nicolae Robu, care iar a sărit să strige că proiectul şi meritele pentru noul stadion sunt ale lui, pe drum alăturându-i-se totuşi Marcel Ciolacu, Sorin Grindeanu şi Alfred Simonis.