Un vot complicat

Se apropie ziua cu urna și avem câteva certitudini. Alianța politică PSD-PNL se va lăuda cu victoria în europarlamentare, deși raportul de resurse și organizare față de ceilalți competitori este mult mai mare decât diferența ce-o vom vedea în rezultatul votului. Singura miză internă ce-a mai rămas în contul acestor alegeri deloc interesante pentru cetățeanul român este reconfigurarea partidelor în funcție de rezultatele slabe înregistrate. Astfel că ar fi de așteptat ca o grupare din PNL să încerce să dea de pământ cu Ciucă, Bode și echipa liberală ce-a transformat partidul în „ospătarii” preferați ai PSD. Dar rezultate proaste pot înregistra și alte partide mai mici, motiv pentru care nu vor veni zile neapărat bune după analiza alegerilor pentru un George Simion sau Cătălin Drulă.

Mai avem o certitudine și în localele din Timiș. PSD va rupe plapuma și va dezvălui un mare număr de primari în zona rurală prea puțin metropolitană, dar numărul aleșilor va fi impresionant, astfel că Alfred Simonis, candidatul alianței PSD-PNL la președinția consiliului județean, ar putea pune încă câteva floricele la coroniță, în cazul victoriei personale, dar și ca bun administrator de filială ce este. Printre primarii care se așteaptă să fie realeși, iar apele într-acolo curg, este și Dominic Fritz de la Timișoara. În joc mai este ponderea USR în viitorul consiliu municipal și culoarea viceprimarilor rezultați în urma scrutinului și/sau negocierilor postelectorale.

Nu știm încă pe cine vom avea președinte al administrației timișene. Rămâne Alin Nica din partea Dreptei sau vine Alfred Simonis, pentru care s-au despicat mări, s-au dărâmat munții în calea lucrării sale politice. De aici vin însă sentimentele tari ce-ar trebui să le trăim în anii ce urmează votului de duminică. Și elementul de noutate în această ecuația ar fi ambiția, chiar disperarea lui Simonis să nu-și termine prematur viața politică. Căci altfel, Timișul a mai avut conducători PSD la Județ și am supraviețuit în cele din urmă.

Sentimentele tari de care vorbeam sunt în jurul alegerii unui mod de dezvoltare al Timișului pentru următorii ani, un fel de totul sau nimic, pe de o parte, cea a lui Simonis, și continuarea lentă a unei creșteri în așteptarea unei reforme administrativ-fiscale venite din trezirea clasei politice la centru. Iar lentoarea de care vorbeam vine tocmai din lipsa perspectivei și a voinței politice pentru un astfel de demers din partea invocatei clase politice.

În rubrica de mai sus, Ino Ardelean făcea un inventar al proastelor obiceiuri la care s-au dedat și liberalii, la fel sau poate chiar mai rău decât pesediștii. Exemplificând cu câteva momente din viața politică a lui Alin Nica cu care candidatul Dreptei de azi nu ar trebui să fie deloc mândru. Dar un „rechizitoriu” al proastelor obiceiuri politice se poate face și în contul lui Alfred Simonis. Am observa substanța acelui „totul sau nimic” din orizontul de așteptare față de noul PSD al lui Ciolacu, Grindeanu, Simonis și alții care nu ușor țin sub control vechiul PSD al lui Paul Stănescu sau Gabriela Firea. Când își doresc să arate așa ceva. Căci PSD arată modernizat, dar nu este clar ce descoperim dacă dăm la o parte „vopseaua” cu care s-a dat luciul.

Timișenii par ispitiți de ideea tandemului Fritz-Simonis, ca soluție rapidă a dezvoltării zonei. Poate fi varianta câștigătoare, dar nu pentru toți calcul este la fel de simplu. Tradiționaliștii anti-PSD din Timișoara vom avea dificultăți de înghițire a acestei formule combinate din două liste de partide. Unii ar putea spune că e momentul să ne rupem de trecut și să gândim pragmatic. Asta face foarte complicat votul din 9 iunie. Nu uităm că Alfred Simonis poate fi acel Alfred Simonis care a adus bani pentru stadion, spitale și alte investiții, dar nu uităm nici că ar putea fi acel Alfred Simonis care lua cu japca primari ca în timpurile roșii, același Alfred Simonis care punea în practică agenda toxică a lui Liviu Dragnea, în vremuri când noi ieșeam în stradă de atâta indignare.

Cine pe cine va trage în modul celuilalt de lucru în politică? Va fi voioșie administrativă între Dominic Frtiz și Alin Nica, când știm că până acum n-a prea fost vorba de așaceva? Dar între Fritz și Simonis? Vom avea un Fritz bucuros să profite de zbenguiala politică și pumnul bătut în masa guvernului de Simonis, de „laptele și mierea” promise mde pesedist ca mare combinator la poarta Puterii? Sau îi va aduce aminte că suntem în Timișoara, europeni, la urma urmelor? Dar dacă n-are cine să-l asculte?

Vom concluziona că Alfred Simonis este un „animal politic” și așa fac ele, „animalele politice”, când se dezlănțuie (vezi Traian Băsescu). Chiar și-așa, vorbim de un „animal politic” cu gesturi parcă prea lejere pentru cineva care, din conveniență măcar, ar trebui să se ferescă să afișeze calea scurtă (poate și semilegală) de rezolvare a unor probleme. Fie ele rezolvate în favoarea ta, a orașului sau județului în care trăiești. Iar dacă suntem de acord că Alfred Simonis este „animal politic”, ce vom zice de alternativa blândului Alin Nica?

Că a făcut parte din echipa de „ospătari” liberali a lui Ciolacu, Grindeanu, Simonis sau că a avut puterea să iasă din acest joc? Că are potențial de susținere a reformei, că a avut curajul și forța să rupă lanțurile social-democrației puse peste el deodată cu partidul său liberal sau că a făcut asta doar când „ospătarului” i s-a luat „bacșișul”?