Liniștea de dinaintea „furtunului”

N-ați crede, dar Călin Georgescu, dincolo de picantul și bizarul personajului, cu poveștile despre acei daci care trăiau doar din aerul curat al munților și fructe de pădure, cu apa informațională, cu lupișorul care și-a descoperit târziu destinul, ar putea reprezenta un mare pericol pentru viitorul României. E vorba despre un statut incert al României în structurile politice și de apărare din care facem parte, de seriozitatea cu care va fi privită această țară la masa discuțiilor NATO și UE, de viitorul său economic, de perspectiva capturării acestei țări de o șleahtă de securiști nealiniați și puși în slujba cui nu trebuie, iar toate acestea ne-au revenit în preocupări după mulți ani din pricină de Călin Georgescu.

Am trecut de momentele electorale în care ne puneam problema răului mai mic. Ce vremuri! Cu un zglobiu Traian Băsescu președintele securist, cu bancuri despre câte cuburi de gheață prefera în paharul de bourbon… Cu securistul Dan Voiculescu un creuzet de viitori președinți, cu Klaus Iohannis, ieșit din prima, ori Crin Antonescu, la a doua strigare! Cât de speriați eram de Ponta fanul Turciei, toate aceste momente electorale au fost până acum pistol cu apă pe lângă kalașnikovul de care ne temem azi. Ai zice că, în România de azi, toți cei sănătoși la cap ar trebui să aibă harul negocierilor și măsura deciziei înțelepte pentru ca o nouă rundă de alegeri să nu ne mai dea fiori reci pe șira spinării.

Dar nu e așa. Președintele Klaus Iohannis știe că prezența sa în funcție oferă dinamică valului georgescian, dar s-a încăpățânat să salveze țara de instabilitate, aruncând-o în alta după alegeri, mult mai adâncă și pe mai multe paliere. Oriunde ar fi, oriunde s-ar odihni, este imposibil să nu fi văzut și dumnealui studii sociologice care să-l lege de ținerea în priză a interesului popular pentru Călin Georgescu, dar lui îi era bine. A trebuit să se urce AUR și USR pe el cu suspendarea din funcție, ca Bolojan să-i bată apropouri despre demisie, căci altfel… nimic. Cum era să plece fără să-l roage nimeni, era atâta de greu? Și nu este singurul care se agață de iluzii.

Elena Lasconi a ajuns într-o poziție electorală de neimaginat în vara anului trecut. a ratat cu partidul în alegerile europarlamentare, iar pentru USR trimiterea unui candidat în turul doi ar fi fost de neimaginat pe atunci. Bravos, dna Lasconi! De aici și până la încăpățânarea sa în a crede că are acele voturi pe persoană fizică e drum la fel de scurt ca îmbrățișarea delirului lui Călin Georgescu. Oricât de cinic ar fi furat startul unul ca Nicușor Dan pe segmentul tău de alegători, tot nu-ți trebuie multă școală la Deva să-ți dai seama că prin încăpățânarea ta îl vei trimite în turul doi pe Crin Antonescu, un candidat care nu poate fi la inima USR și a electoratului tău.

Și-ar mai fi multe lucruri care trebuiau făcute. Dar care au rămas nefăcute, spre mirarea unui om normal, de ajungi să te întrebi dacă o fi, oare, prostie sau o fi un plan urât mirositor când studiezi comportamentul celor din partidele clasice? Poate unii credeam în niște servicii secrete care ori n-au aflat nimic, deși aveau în sarcină să afle, ori n-au vrut să povestească și altora despre ce se întâmplă. Avem așteptări de la niște servicii de informații nereformate până la capăt și ne mirăm de metastaza de acum, iar când tu nu ai nici măcar conducere civilă moț peste ele, te vei ruga la Dumnezeu sau la partenerii din NATO să te ajute să ieși din astfel de crize.

Până acum este liniște. Ne-ar plăcea să credem că e liniștea de dinaintea dezvăluirilor. Poți ședea să chibzui pe toate bucile și tot nu-ți vine să crezi că statul nu are reacție. Imposibil să nu facă ei ceva! Acel stat fioros, zis și Sistemul, stă mioritic să fie preluat într-o inevitabilă idiocrație? Încă speri că instituțiile statului vor prezenta dovezi ale implicării unui „actor străin” sau măcar niște fraude fiscale din timpul campaniei trecute pe numele Călin Georgescu. Nimic însă. Te și întrebi dacă prezența lui Ponta în sondaje este o acțiune strategică anti-Georgescu sau este și asta o viclenie a lui Pinocchio și-a PSD? Iar noi vom concluziona că am învins, trecându-ne glonțul prin lobul urechii.