Davai ceas! De luni, Rusia ar putea ajunge iar la hotarele României. În ovaţiile „patrioţilor” români

În copilăria şi chiar adolescenţa petrecute înt-un sat din nord-vestul României eram fascinat de povestirile celor mai bătrâni. Era o formă de socializare şi informare mult mai pură, mai autentică decât reţelele de astăzi, precum Facebook, TikTok etc. Printre cele mai răvăşitoare povestiri erau, în mod cert, cele despre zilele de groază ale trecerii Armatei Roşii prin acel sat. Un sat prin care trecuseră şi trupele horthyste după Diktatul de la Viena. Da, povestiri care au devenit recurente după 1990, le-am regăsit în mai multe memorii. Dar la acea vreme erau cât se poate de terifiante. iar pentru un copil era greu de înţeles cum unii oameni puteau fi atât de diabolici. Da, citisem romane cu personaje malefice, dar acelea erau ficţiune, nu realitate.

Nu o să insist cu acele povestiri, fapte care au avut loc pretutindeni pe unde au trecut „salvatorii”. Despre toate femeile şi fetele ascunse în pădurea aflată la aproximativ 5 kilometri de sat. Despre dificultăţile întâmpinate de cei care le aprovizionau. Despre o femeie mai în vârstă care, crezând că nu mai trezeşte interes, a rămas în sat, dar a fost violată de vreo zece bestii, iar ulterior, de ruşine, s-a sinucis. Despre jafurile la tot pasul. Despre oameni bătuţi şi schingiuţi, fiind suspectaţi că şi-au ascuns bunurile. Fiindcă, în general, oamenii şi-au îngropat lucrurile mai de preţ, ceasuri de exemplu, dar sălbaticii tot mai găseau câteva ceva.

Mai relaxant în acele povestiri – şi asta nu am mai văzut în alte mărturii – a fost modul în care au murit câţiva ruşi. Numărul exact varia de la unul la altul. Fiind toamnă,  prunele fermentau în mari ciubere înainte de-a fi transformate în pălincă. Borhotul acela avea ceva alcool, iar rusnacii intrau cu capul să bea din acea fermentaţie scârboasă (cei care cunosc procedeul ştiu că pute infernal şi e acoperită de musculiţe) şi s-au înecat. La fel, nu am mai citit, despre comparaţia pe care bătrânii o făceau între şi ruşi. În sat a fost cantonat şi un mic comandament german. Or militari nemţi nu doar că nu jefuiau şi violau, dar le dădeau ciocolată şi alte dulciuri copiilor. N-o fi corect politic să spun acest luru, dar aşa au stat lucrurile.

Mi-am adus aminte de aceste povestiri în contextul alegerilor parlamentare care au loc mâine în Moldova. Acolo unde moldovenii/românii au de ales între a continua parcursul spre Europa, spre civilizaţie, sau, din contră, să se întoarcă în sălbăticia stepelor ruseşti. Alegeri în care Rusia a pompat deja sute de milioane de euro. Odată cumpărând voturi direct, iar în al doilea rând finanţând acel narativ anti-european, pe care îl întreţine cu mulţi, mulţi bani şi în România. În cazul în care, partidele pro-ruse vor câştiga, marele imperiu al răului va ajunge din nou la graniţele României. Aşa cum a fost multe veacuri în istorie. Şi nu ne-a fost chiar bine.

După căderea URSS, una din marile şanse ale României a fost şi acea zonă tampon, coridorul sanitar format din Ucraina şi Moldova, care ne-a despărţit de Rusia. O şansă care mâine ar putea fi anulată. Prin alegeri. Nu pot să spun libere sau democratice, având în vedere presiunea enormă pe care Kremlinul o exercită asupra Moldovei.

Dar ce este cu totul paradoxal e faptul că „patrioţii” noştri, autointitulaţii „suveranişti”, în realitate însă idioţi utili Rusiei, susţin expansiunea Răului. În ambele ţări tampon. De la începutul războiului din Ucraina, au fost împotriva ucrainienilor, implicit în favoarea Rusiei. Acum o demolează pe Maia Sandu, pe motiv că ar fi sorosistă, globalistă şi ce pitici mai trec prin capul lor. Atacându-i pe Maia Sandu şi PAS, patrioţii” noştri fac în mod cert jocul Rusiei. Ca şi în cazul Ucrainei.

Dând încă o dată dovadă că habar n-au de istoria reală a poporului romând. Dar ce poţi să aştepţi de la ei atât timp Gurul pe care îl venerează a decretat: „Şansa României este înţelepciunea rusească”? Exact, acel dement care vorbeşte tot timpul de pace, dar este sponsorizat de un individ care face bani din războaie şi ucigând oameni. Altfel, bunicii şi străbunicii noştri au avut „şansa” să cunoască această „înţelepciune” rusească. Şi nu le-a plăcut deloc. Vorbesc de cei care au supravieţuit, fiindcă sute de mii au rămas în gropile comune ale puşcăriilor bolşevice…