Anul Bolojan

Despre Ilie Bolojan poți spune multe. Poți spune că a fost omul care a scos Oradea în lume, bun gospodar, sau că a fost politicianul supergonflat printr-un iscusit marketing politic. Ilie Bolojan poate fi, în opinia unora dintre noi, meșterul care repară țara sau, în viziunea altora, depinde din ce capăt apuci furtunul, înaltul funcționar care ne-a stricat anii 2026 și 2027. Toți pot emite păreri conținând părți de adevăr, dar nu ne vom putea pune de acord dacă Ilie Bolojan se pricepe în ce face sau o face pompieristic, dacă face tot ce trebuie să facă sau oferă doar părți de soluție, dacă greșește din neștiință sau este obligat să greșească de către unii „camarazi” de guvernare, dacă este ardeleanul de modă veche sau un politician cu handicap de comunicare… dacă i se dorește succesul sau, pentru că doare procesul de vindecare, mai bine îi pune cineva piedică.

Un lucru este destul de clar: că Ilie Bolojan s-a apucat de problemă, asta fie și numai pentru faptul că auzim „hienele” cum urlă mai de durere decât românii guvernați de Bolojan. Și mai știm un lucru, că în situația deficitului bugetar de 10% România nu se poate repara decât prin creșterea veniturilor sau reducerea cheltuielilor. Prima soluție, luată în mod sănătos, dă roade pe termen lung, punând ordine în ANAF, implementând digitalizarea și adunarea de TVA, alte dări de la cât mai multă lume, nu numai de la cei corecți și supuși legilor. Cum asta nu ajută pe termen scurt, rapid, rămâne colectarea prin mărirea birurilor la cei care duceau greul și acuma, nu de la toată lumea, iar frustrarea rămâne.

Toți putem fi de acord că Bolojan nu a intrat prea echilibrat la capitolul tăierea cheltuielilor. Îngheți pensii, anulezi posturi, dar nu oprești hemoragia bugetară în marile companii de stat. Dar asta nu o poți face făcă voință politică, iar Ilie Bolojan nu o are nici de la PSD, nici de la propriul partid măcar. Un alt lucru pare cert. Dacă nu o face Bolojan, președinte, totuși, de partid aflat la guvernare, altul nu o mai face. Alt politician nu s-ar mai băga să o facă după eșecul câinosului Bolojan, iar un tehnocrat ar fi păpușat de cei care au dus țara în criză.

Ilie Bolojan nu mai trăiește mult politic. Pare premierul „kamikaze” și pentru asta este greu să-l iei de la manșa avionului înainte să se detoneze. Tocmai din acest motiv e de preferat ca Ilie Bolojan să meargă până la capăt. Și dacă nu-i ies calculele bugetului, măcar să igienizeze zona, să „deratizeze” pe cât posibil mediul politic în care se învârte, atâta vreme ce simte că rezistența la reformă este încurcată de calcule politice. Dacă aș formula că Bolojan ar fi bine să facă cât mai multe „victime” nu m-aș referi la români contribuabili morți în mijlocul austerității, dar acolo vom ajunge dacă Ilie Bolojan nu încearcă să ia cu el „mizeria” din structurile guvernamentale și de stat.

PSD nu poate arunca acuma guvernul în aer. Face jocuri, amenință, folosește judecătorii constituționali în interes de partid, cum a făcut-o dintotdeauna, dar PSD nu poate omorî acuma Guvernul Bolojan. Și mai e ceva ce PSD nu poate face acuma. PSD nu poate face reforma de unul singur pentru că nu vrea să o facă și i-ar fi fatal electoral. PSD nu se poate întoarce la criză, la explozia dobânzilor la credite externe, nu poate să se cace în palma cu care merge întinsă la UE după fonduri europene făcând altă alianță de guvernare. Cu cine? Cu AUR?

Din acest motiv, Ilie Bolojan este persoana pe care unii o înjură, dar despre care ne putem aminti ca despre un personaj eroic peste ceva vreme. Nu eroic ca profil, ci „eroic” pentru că face și gândește lucruri normale într-o clasă politică care nu gândește și nu procedează normal. 2025 e anul lui Ilie Bolojan. Dacă nu-l mai vedem, nu mai auzim de el, nu vă bucurați. Vin vremuri mai grele.