Şpaga şi criza

La ultima şedinţă de plen a Consiliului Local Timişoara, desfăşurată la începutul acestei săptămâni, Executivul primăriei a introdus un proiect de hotărâre privind demolarea unor construcţii. Suma calculată pentru această lucrare a fost exact 931.760 de lei. Fix. Nici mai mult, nici mai puţin. Ce mai, calcule minuţioase, nu aiurea, făcute pe genunchi. Calcule făcute de inginerul Adrian Orza, având ocupaţia actuală de viceprimar, şi economistul Nicuşor Miuţ, şef al Direcţiei Patrimoniu. Şi ce trebuia demolat pentru ceva mai mult de 200.000 de euro? Nu, nu e vorba de vreun bloc turn sau cine ştie ce fabrică. E vorba doar de două magazii şi un depozit. Şi nu cine ştie ce magazii. Una de 460 mp, alta de 254 mp, depozitul având 803 mp. Unii consilieri s-au sesizat vizavi de această sumă, de-a dreptul nesimţită, şi au reacţionat. Rezultatul: s-a votat înjumătăţirea sumei: 450.000 de lei. Se poate şi cu atât! Atenţie!, avem de-a face aici cu o demolare. Să reduci cheltuielile la construirea unui drum poate duce la o calitate îndoielnică. Fiindcă la şperţuri nu se umblă, sunt sfinte, chiar şi în criză. Dar demolarea e demolare: o faci până la pământ sau nu o faci. Dintr-un foc s-a făcut o reducere de peste 100.000 de euro. O întrebare firească pentru toată lumea: unde se duceau aceşti bani, dacă hotărârea trecea sub forma iniţiată de cei din primărie? Consilierii locali trebuiau, în acest caz, să meargă până la capăt şi să obţină un răspuns la această întrebare mai mult decât pertinentă. Culmea ridicolului, Orza a afirmat, în plen, că aleşii locali nu au citit proiectul de hotărâre, fiind vorba acolo şi de o platformă betonată. O minciună mare cât casa: nici în proiect, nici în referatul anexat la proiect nu e vorba de nicio platformă. Culmea, la penultima şedinţă de consiliu local, dsfăşurată la sfârşitul lunii septembrie, consilierii au mai respins un deviz extrem de piperat, referitor la amenajarea unui parc. Şi atunci, şeful Direcţiei de Mediu, Vasile Ciupa, a anunţat că va mai tăia din sumă. Ca să nu mai spunem câte ctudii de fezabilitate şi alte lucrări trec prin consiliu, fără a „beneficia” de vigilenţa consilierilor, aşa cum s-a întâmplat cu demolarea. Unde merg aceşti bani? Mă refer la diferenţa dintre banii alocaţi de primărie şi valoarea reală a lucrării. E criză, o ştim cu toţii, numai când e vorba de şpagă nu se simte criza.